Tot ce trebuie sa stie o mamica! www.totuldespremame.ro
Nu-i usor sa fii mama! In fiecare zi discutam despre problemele si nelinistile mamicilor, oferim cele mai bune sfaturi ajutate de experti psihologi, nutritionisti si medici pediatri. Sa nu uitam insa ca orice mamica este in primul rand femeie, asa ca vrem sa dam incredere tutoror ca poti fii in acelasi timp mama, sotie si prietena! Inlocuieste grijile cu informatiile! Intrati pe Totul despre mame pentru cele mai savuroase texte despre viata de parinte si cele mai bune sfaturi de parenting! --------------------------------------------------- Citește și informează-te despre primii ani din viața bebelușului tău pe Totul Despre Mame www.totuldespremame.ro/catego... Descoperă cele mai bune cărți de parenting: shop.totuldespremame.ro/ Aboneaza-te la canalul nostru de RU-vid ru-vid.com...
Intră în cea mai mare comunitate de părinți din România!
Foarte bine realizat documentarul! Mame în diferite faze de dezvoltare ale copiilor, unele cu ajutor, altele fără. Am învățat să cer, să primesc, să accept ajutor și să mă bucur de el, astfel reușesc să am timp si pentru mine. Altfel, mi-ar fi fost cu mult mai greu, deși chiar si așa sunt zile în care simt că cedez, îmi vine să fug în munți sau ceva, dar bebelușul nu are nici o vină. Nu le putem face pe toate si perfect.
Sunt mămică de 2 minuni, una de 5 ani și una de 8 luni. Nu avem ajutor, suntem singuri (eu și soțul) în străinătate, facem școala acasă și mai reușim să ieșim printre oameni și să le fim de folos. Foarte puțin mă regăsesc în cele de mai sus. Este cea mai obositore perioadă din punct de vedere fizic ( mă trezesc și de 10 ori pe noapte), dar și cea mai minunată perioada trăită vreodată. Sunt absolut încântată de timpul petrecut cu ei și mă bucur de viață mai mult ca niciodată! Retrăiesc micile și marile bucurii ale vieții alături de ei! Simt că e minunea vieții desfășurată înaintea ochilor mei. Mi-e plină inima de odihnă, de bucurie, de încântare când îi văd cum cresc, cum ne zâmbesc. Cu cel de 5 ani jumate discuțiile sunt o adevărată încântare! Noi le oferim grijă, educație, etc. și ei ne oferă iubire și bucurie. Nu înseamnă că nu avem provocări, avem multe ( de multe feluri: de disciplină, de educație, de sănătate , de nesomn, etc). Dar nu ele ne dictează felul de a fi și de a simți. Cred puternic că Dumnezeu, că Isus este sursa puterii mele, echilibrul, că de la El vine înțelepciune de a ne organiza, de a ne raporta corect la copii; responsabil dar și mai relaxat. Ii slujim cu mare bucurie necondiționat, dar avem și limite și un program, valori și principii de care trebuie să țină cont. Sacrificiul trebuie făcut cu înțelepciune, cu discernământ. Și Dumnezeu ne învață, ne ajută dacă îi cerem ajutorul. Vreau să se știe că există și un alt fel de raportare la copii, una care nu epuizează ci una care încarcă, încântă, dincolo de oboseală și provocările fizice ale creșterii copiilor. Sunt totuși de acord că trebuie recunoscute provocările mamelor și că e necesar să știm să empatizăm cu ele, dar fără victimizări.
Felicitari tuturor pentru realizare,atat celor din fata,cat si celor din spatele camerelor !🎉 Intr adevar,ati pus punctul pe "i". Nimanui nu i pasa de cum te simti tu,nici medical,in sarcina,de multe ori si nici post partum,cand tu esti fizic si hormonal in refacere. Orice psihiatru cu experienta va spune ca hormonal dureaza aprox 2-3 ani o refacere completa. Si da,ai nevoie de multe ajutoare,chiar daca e vorba doar de un copil mic,fiindca este o fiinta adorabila,dar aflata in handicapul major de a se exprima doar prin plans la aceasta varsta,iar tu nu ai cum sa ghicesti de fiecare data. Sunt credincioasa ortodoxa pro-viata si pro multi copii,categoric impotriva avorturilor si metodelor de contraceptie, avortive si ele,pacate grele care vor plana asupra copiilor pe care ii ai(eu si sotul meu am avut necazuri mereu din tinerete un peste altul si nu am stiut niciodata de ce La un moment dat cred ca solutia este ca sotii sa devina mai mult pro abstinenta si sa se focuseze pe copiii deja nascuti. O alta varianta pe care eu si sotul meu o luam in calcul pt a evita situatia despre care vorbea una din mamici,ca ajungi sa plangi si tu de multe ori si ajungi la capatul puterilor,este adoptia unui copil care a trecut de faza aceasta.
Tuturor maelor le recomand sa isi verifice feritina, adica depozitee de fier, care dupa o sarcina sunt ff scazute. Tratamentul este : perfuzii cu fier care ajuta enooorm! Va doresc sanatate!
Domnul Isus Hristos a vindecat aceasta femeie are un plan cu ia sa se întoarcă la pocăință că numai în Mântuitorul Hristos avem viață aici și dincolo.Domnul Isus Hristos este medicul suprem este Lumina Cuvântului Biblia și a lumi, Viața , Speranța , Nădejde,Putere El este tot .🙏
Haideti mai mamicelor mai puneti si voi genunchiul si ridicati inima voastra de mama la Dumnezeu si vedeti cum se va primi toate. Baterii descarcate inseamna doar un lucru -lipsa conexiunii cu cel care teo facut pe tine si pe copilul tau , lipsa lui Dumnezeu .
E normal ca sa trebuiasca sa ma uit la un documentar pentru a crede ca si asta e realitatea si nu mi s-a întâmplat doar mie ?!? Vreau să fiu mamica prezenta dar restul cotidianului cine il gestionează daca sotul e la munca?! Si daca mai alți copii? Cum le faci pe toate si recuperezi ORA LIPSĂ?
Comentatiile sunt foarte polarizate. Exista simultan doua realități:cei care reusesc sa aiba copii si cei care nu reusesc. Slava Domnului pentru ajutor căci doar prin El gasim Calea! Bucuriile vin mai des pentru familiile cu copiii si asta da puterea să se merga mai departe. Pentru cei ce isi doresc copii dar nu pot avea sau sunt prinsi in diferite tratamente de fertilitate sentimentul trait este un gol imens. Totuși, in cazuri in care dupa ani de probleme ajunge un copil pe lume, familia și, deci MAMA, da de realitatea dupa care inainte tânjea. În concluzie la comentarii, problema este tocmai mentalitatea societății unde se naște o nouă familie. La nașterea unei noi familii întreaga societate trebuie să fie prezenta, să susțină și să ghideze. Fiecare membru al familiei trebuie ocrotit in toate aceste schimbări. Astăzi, deseori, rutina mamei este haosul. Dacă reducem totul la chestiuni economice ajunge chiar la ceea ce traim azi, ajungem la ORA LIPSA. Mămicile doresc să stea cu copiii doar ca asta insemna deseori ca renunță la un serviciu pentru ca tatăl câștiga mai mult. Este natural ca mama să ofere prezență și grijă mai ales în primii ani, dar nu singura!
M-am regăsit în foarte multe momente din acest video, și m-a emoționat până la lacrimi. Într-adevăr, este extrem de greu și mă simt bine să știu că este normal și că mai trec și alte mame prin aceleași situații, au aceleași sentimente de epuizare, vinovăție, frustrare. Din fericire toate trec și copiii cresc. Ar trebui mai multa conștientizare la cei din jur și susținerea mai mare a celor din jurul mamei.
Ar fi de ajutor mult mai multe documentare de genul pentru a aduce un pic in realitate si mai vizibil ce inseamna sa fii mama si cu ce vine la pachet; poate asa crestem constientizarea si ne vom gandi mai mult la mamele din jurul nostru. ❤
Vad tot felul de comentarii. Nu e usor, insa nici imposibil. Zile mai grele si zile mai usoare. Avem 3 copii 4 ani, 2 ani si bebe 2 luni. 3 cezariene si nici un ajutor decat o saptamana cat am fost in spital, atunci a venit soacra. Atat! Dar la primul bebe am prins pandemia deci doar eu cu sotul ne-am ocupat. Chiar dupa cezariana nr. 3, dupa 2 saptamani am facut de toate in casa. Nu e usor de multe ori cu 3 copii mici si fara ajutor decat sotul care si lucreaza. ;) Mergem inainte!
Felicitări și Doamne ajută și mai la mulți copiii 🥰cu ajutorul Domnul Isus le reușim pe toate.....și eu am 7 copiii și tot cu cezariene...cand primul băiat a împlinit 10 ani de ziua lui lam avut pe al șaptelea 😊. Da numai Domnul Isus ma ajutat ce este adevărat mam simțit mai bine la ultimele operație ca la primele...Numai Domnul Isus ma ajutat Lui sun recunoscătoare pentru tot ce a făcut pentru mine și familia mea.....într-adevăr copiii sunt binecuvântări dacă îi primim ca binecuvântări....❤
F greu de urmarit sincer. Eu am o fetita de 3luni si 3zile si va zic k e f greu desi mi'am dorit acest copil nespus de mult. Dupa ani de infertilitate a venit micuta mea. Am zis k nu ma plang de nimic nici de durerile nasterii nici de noptile nedormite...m-am pregatit asa de ce ma asteapta. In afara de sot nimeni nu e lângă noi. Suntem in Uk singuri fara fam. Nu credeam k e chiar asa de greu, eu primele 4 zile nu am dormit deloc...si plangeam in continuu fara motiv. Cred k acum la 3 luni de la nastere e un pic mai usor. Si alaptatul si somnul. ❤. Admir mamele care isi cred copiii fara bunici prieteni pt k este f greu.
Asa am fost si eu la prima fetita. Acum are 4 ani. Plina pandemie...colici...stres si multa oboseala. Acum avem 3 copii. 3 cezariene😂 4 ani, 2 ani si bebe 2 luni..fara bunci sau alta ajutoare. Dar sunt la gradinita si asta conteaza mult sa ma pot ocupa si de cel mic. :)❤ multa putere si sanatate❤
E greu dar se merita. Sa cresti un copil bate orice realizare materiala. Fiecare suntem unici si ne e greu in felul nostru, nu este o regula pt toti. Pe mine ma ajutat faptul ca iau fiecare zi pe rand si incerc sa vad partile bune, ca suntem sanatosi si putem sa facem toate lucrurile pt ei cu iubire. Iubirea e cheia, si copiii simt iubirea si o ofera si ei la rândul lor noua
De obicei nu las comentarii la nici un video pe youtube insa de data aceasta m-a simtit nevoita sa o fac, pt ca viata de mama nu e chiar cum este prezentata in acest clip. Efectiv nu iti mai vine sa faci copii uitandu-te la aceste mame care au copii de maxim un an si sufera incontinuu. E nu e chiar asa. Eu am 8 copii, de la vasta de 7 ani in jos si bu sunt asa depresa ca aceste mame. Adevarul este ca in ziua de azi cel mai important pt noi e comoditatea. Avem toate ajutoarele din lume, masina de spalat, roboti de bucatarie, bunici etc si totusi nu ne descurcam cu un copil si stam si ne plangem toata ziua langa el. Mi se pare absurd. Copiii sunt o binecuvantare de la Dumnezeu si trebuie priviti ca atare. Micile renuntari (nu imi termin cafeaua, iau pranzul la1 nu la 12, nu am timp sa imi fac unghiile) nu sunt nimic in comparatie cu bucuria care o da un copil. As indemna toate mamele sa o termine sa se mai planga din orice, mai rau ca bebelusii lor, pt ca capriciile lor nu sunt satisfacute. O mama nu are doar responsabilitatea fizica fatza de copilul ei, ci si morala de al invata sa treaca cu pozitivitate prin greu cautand mereu solutii. Apropo, un indemn: daca tu iti inveti copilul de mic agatat in ham de tine, nu te mira k in primii ani din viata trebuie sa te tot rogi de el sa il lasi singur pe jos 5 min. Astea sunt chestii pe care le inveti, si aplicandu-le iti usurezi tie si lui viata. Curaj
Felicitări.......și Domnul Isus sa vă binecuvinteze întreaga familie......da numai cu incredere în Domnul Isus și acceptând voia Lui în viata ta poți totul..da copiii sunt o binecuvântare de la Dumnezeu dacă îi primim ca binecuvântări .și eu am 7copiii minunați....și îmi mai doresc.....
Ma bucur ca stii sa ii cresti bine. Mai sunt si dintre noi, mama asa, mai nepregatite pentru viata, care au trebuit sa il tina pe bebe agatat de ele ca altfel nu au stiut si nu au putut. Ca acele momente trec, e adevarat, si apoi si invatatam sa facem lucrurile mai bine. Ce e un greu mic pentru unul, e un munte de netrecut pentru altul.
Am inceput sa plang pentru ca e atat de greu uneori... Fetita mea curand va face un an. Perioada colicilor cred ca a fost punctul culminant, plangeam noaptea cu ea in brate cand tatal ei era de munca. Nu avem nici un ajutor in prezent in afara de noi, desi recunosc ca am avea nevoie. Uneori sarim peste lucrurile pe care le avem de facut pentru ca nu ne ajunge timpul. Sunt perioade grele cu dintii, dar ma bucur de fiecare clipa alaturi de ea si ma simt recunoascatoare ca pot fi langa ea non-stop momentan. E cea mai frumoasa, grea si importanta meserie din lume cea de mama. Noi o alegem si tot noi o ducem la bun sfarsit cu bine, Dumnezeu ne da mereu putere pentru copiii noștri. Sunt multe zile cand ne trezim cu dureri de spate, mijloc, picioare, etc, simtind ca nu ne putem ridica din pat, si totusi reusim... ajungem la ei cu un zambet larg pe fata, ca uiti de orice durere cand iti vezi ingerasul perfect. Suntem toate foarte puternice, dar e bine uneori sa primim cel mai mic ajutor.🙏🙏🙏 Un clip care arata o parte a maternitatii, desi in primul an sau chiar primii 2, sunt foarte lucruri care se întâmplă, felicitari pentru realizarea lui!🎉
Eh, e destul de greu sa fii si presedinte de super putere nucleara si sa stai sub amenintarea asasinatelor si atentatelor si sa ai respinsabilitatea unor decizii de viata si de moarte. Zic si eu...
In modul aceste o sa te epuizezi, poti tu sa crezi in Dumnezeu cat dorești, dacă te face sa te simți mai bine. Dar, în mod normal ai nevoie de ajutor, în multe culturii întreaga familie are grija de copii, nu știu de ce a apărut și moda aceasta la noi sa ne chinuim singuri, mama a avut ambele perechi de bunici sa o ajute, mătușa, unchiul și nepoata cu mine, la fel când varamea a avut copii noi am stat cu ei și am ajutat-o. Nu mi se pare realist sa te chinui atâta, mai ales ca copilul simte.
@@whutcat682depinde de situatii. Noi avem 3 copii. De 4ani, 2 ani si bebe de 2 luni. Nu ne.a ajutat nimeni cu copii si amandoi am si lucrat, plus alte activitati extra. Da, la primul bebe eram f stresata, obosita, am prins si pandemia. Dar treptat le faci pe toate. Nu avem bunici sau alte persoane care sa ne ajute. :) o zi mai grea, una mai usoara si trece timpul. :)
Tot mai des vad asemenea reportaje..🤔cea mai mare binecuvantare e sa fi mamă..nu e usor.dar nici asa prezentat..daca as sta toata ziua mahnita..ca unde e timpul meu.mereu suparata ca cei mici au nevoie de mama mereu.nu vezi partea buna a lucrurilor .sunt mama a 6 copii mici..si e o provocare in fiecare zi.da..dar sa.i vad cum cresc.si cand ii pun pe toti in jurul mesei si ii vad pe toti multumiti si zic:"sarumana pentru masă"(un mic exemplu)..nu se compara cu nimic pe lumea asta sentimentul si iubirea de mama..daca nu il vedem ca pe o binecuvantare ci ca pe o povara e normal sa simtit viața ta nu mai exista..cum mai incurajam natalitatea..nici mamele nu mai sunt ce au fost?...mult curaj mămicilor..
Iti multumim pentru marturisire si te felicitam pentru cei 6 copii. Sigur ca fiecare copil umple inima mamei de bucurie. Dar la fel de adevarat este si faptul ca mamele au nevoie sa imparta grija cu cei din jur.
A primii acest dar de a devenii mamă, este cea mai mare binecuvântare de la Dumnezeu și este minunea vieții! Doar credința, nădejdea și iubirea față de Bunul Dumnezeu și Maica Domnului, construiesc temelia unei familii sănătoase care duc toate încercările vieții în răbdare și curaj !
E greu, e foarte greu. Fizic, psihic, mental, spiritual, e atomic. Dar, te invadeaza o putere, nu stii de unde si mergi inainte. Si mai faci unul, si inca unul si ajungi sa intelegi ca viata ta nu e a ta si nici nu a fost a ta, ci a copiilor tai, pentru copiii tai, despre copiii tai. Asta inseamna sa fii femeie, in asta iti gasesti bucuria deplina, implinirea si fericirea. In zâmbetul de dimineata, in atingerile fine si primul “mama” si toate celelalte “mama” . Cand intelegi ca tu esti alinare, putere, adapost, intelegere pentru copilul tau, nimic nu ti se mai pare greu…
Este super interesant acest documentar. Îmi pare rau ca nu pune mai mult accent pe puterea relatiei de atasament dintre parinte si copil si ca este ceea ce ar trebui ca fiecare sa prioritizeze in detrimentul oricarui timp liber sau job sau sau sau... Daca societatea noastra se va axa pe construirea unei relatii de atasament sanatoase parinte-copil atunci vom vedea o trasformare extraordinara in viata fiecarui individ. Societatea din ziua de azi arunca copiii in crese la mai putin de 2 ani, gradinite si apoi scoala, parintii petrecand din ce in ce mai putin timp cu ei. trageti voi concluziile
@@laghibli9127 nu e vorba numai de primii 2 ani aici. E vorba de relatia atasament parinte-copil pana cand creierul copilului este matur, adica dupa 20 de ani. Parincitia nu se termina cand a crescut copilul suficient de mare sa se descurce singur. E o continua munca, non stop la datorie (ideologic)
Multumim pentru aprecieri! Este foarte corect ceea ce spui. Iar pentru ca acest atasament sa fie unul solid, e important ca mama sa beneficieze de sprijin si timp pentru ea.
@@TotulDespreMame sprijin, total de acord. Timp pentru ea, asa cum e expus, inseamna timp departe de copil, ceea ce nu e valabil pentru toate mamele. Mamele nu au nevoie sa fie departe de copil, au nevoie sa fie cu cineva care sa preia din responsabilitati si cu care sa imparta workload-ul de zi cu zi. Asta nu inseamna sa fie departe de copil. Atasamentul este mai puternic si se simte mai intens de catre copil cand ingrijitorul principal, de obicei mama, nu iese din raza lui vizuala si raspunde de fiecare data nevoilor lui. Timp pentru mama se poate si impreuna, tine numai de fiecare familie cum se gestioneaza.
Mamicile din acest documentar isi cresc copiii exact in stilul de "attachment parenting", despre care scrii tu. Societatea noastra chiar se axeaza in ultima vreme pe acest tip de parenbting. Daca te uiti atent, mamicile din acest documentar isi poarta bebelusii in sistem, fac co-sleeping si nu lasa bebelusul sa planga in alta camera pana se umfla. Tocmai de aceea le este si atat de greu, iar acea ora pentru ele nu si-ar lua-o ca sa plece departe de copil, ci ca sa faca lucruri de baza, cum ar fi sa se spele, sa manance sau sa doarma.
Dupa parerea mea, fiecare mamica, are nevoie si de o ora doar pentru ea. Copiii sunt FOARTE diferiti unul fata de celalalt. Unii sunt mai linistiti de cand se nasc paaaaana mai tarziu, altii.. sunt mai agitati, mai plangaciosi, etc.. unii copii au nevoie de ajutor pentru a adormii (si in unele situatii adorm si foarte greu), altii adorm independent, sunt tatici care se implica in cresterea copilului si isi impart treburile atat casnice si legate de copil, sunt alti tatici care nu pot face asta deoarece au un loc de munca care nu permite asta, sau care necesita plecare in străinătate.. la fel, bunicii, unii pot ajuta, altii nu, sau familii care chiar nu au bunici, prieteni care sa ii poata ajuta … sau mamici care isi cresc singure copii fara pic de ajutor din partea nimanui deoarece nu are cine le oferii un astfel de ajutor … fiecare mamica are nevoie de un pic de timp liber .. nu este ceva rau in a avea timp si pentru tine … chiar si cand doarme copilul..cum spun majoritatea “dormi cand doarme copilul” NU! Nu este chiar asa .. simti nevoia de o pauza cand el doarme sau se joaca singur.. mai o curatenie, mai o mancare , mai o cafeluta… mai “o rutina de noaptea/zi” haideti sa normalizam chestiile acestea.. si daca ai ajutor si tu stai pur si simplu in bucatarie la cafea si te uiti pe telefon, NU inseamna ca esti o mama lenesa! Sunt perioade grele dar si frumoase. Fiecare mamica este unica in felul ei.
Ok, pentru mamele care spun ca e într-o lumina trista si ca nu e chiar asa, va salut cu respect si va felicit pentru anutorul,puterea psihica,fizica si financiara poate le care a-ti avut-o. Aici o mama de prematur cu probleme ,cu dormit in fund si in spitale nai mult decat acasa ,carat in carca , si care acum la trei ani inca ma ridic noaptea speriata sa il verific. Nici la trei ani nu doarme apropo,sotul la munca, fara ajutor din exterior si uite ca nu e usor pentru toate ,multe dintre noi ne regasim in acest documentar si e ca o constientizare si o vindecare penteu noi toate . Mai trist este sa auzim peste tot de copiu care dorm ,mananca etc decat sa vedem ca trecem toate in mod similar in aceleasi periaode prij aceasi experienta ne face sa o intelegem mai bine si sa ne Vindecam
De ce sa fie trist ca alti copii dorm sau mananca? Hai sa ne si bucuram pentru cele care au copiii asa, ca doar nu traim in mentalitatea de “sa moara si capra vecinului”. Si daca ai copil care doarme si mananca, tot trebuie sa ii acorzi timp
Filmul pune totul intr-o lumina atat de tristă încât nu am putut nici sa ma uit pana la final. Se fac astfel de documentare cu proaspete mamici care se plang ca le e greu, iar în același timp exista cupluri ce își doresc copii și au probleme de infertilitate, care as da orice pe lume sa ajungă sa trăiască asta. Cred că nicio greutate nu se poate compara cu implinirea pe care o simti când îți vezi vesel copilul. Tot ce e in rest, este doar proasta organizare, proasta comunicare cu partenerul și bunicii, prea multa presiune și un mod de a pune problema greșit.
Nu e trist. Este realitatea. Presiunea inumană pusă pe femei, e reală. Insinuezi in mod grotesc că mamele care recunosc greutățile nu au dreptul să se plângă.
Mă bucur că văd și comentarii sănătoase. În rest aberații după cum și documentalul. Trist,foarte trist că încurajează egoismul tinerilor de astăzi. Dacă mamele lor ar fi gândit așa, nici autorul și nici "eroinele " nu s-ar fi născut
Nu e chiar asa. Taticul mai si lucreaza chiar daca ajuta si nu toti au bunici. :) deci....aici mamica cu 3 bebici (4 ani ,2 ani si bebe 2 luni). Toti prin cezariana...;) Nu e usor! Dar nici imposibil !!! Sunt zile si zile! Numai Dumnezeu ajuta mamele atunci cand nu mai pot! :)
Foarte frumos videoclipul , dar din păcate în România nu prinde. Aici încă este glorificată și ridicată în slăvi ideea maternității. Că nu ești o femeie completă până nu ești mamă și ăsta este scopul tău. Din păcate aici nu ai voie să zici realitatea , să recunoști și să zici cu voce tare cât de mult este un copil , de cât de multe lucruri are nevoie , cât de multe lucruri îți ia mereu și mereu din toate punctele de vedere. Sigur că mulți oameni pot să fie fericiți cu copiii , dar adevărul este că foarte mulți nu sunt făcuți pentru asta. Și că foarte mulți suferă și regretă după sau cât de mult trebuie să se zbată după să mai facă ceva cu viața lor după copii , chiar dacă își iubesc copilul sau copiii foarte mult. Maternitatea nu este pentru fiecare femeie , cel puțin până mai târziu în viață sau deloc , depinde de fiecare. Aici din păcate nu ai voie să nu fii fericită cu copil , nu ai voie să mai exiști altcumva decât doar să ai grijă de copil , tu numai contezi în ochii celor din jur. E sfâșietor că în 2024 încă mai există această mentalitate închisă și nu se vorbește niciunde despre cum te mănâncă mental , emoțional , finaciar , într-adevăr pe unii mai rău decât pe alții. Nu ai voie să zici nimic de suferință în contextul maternității , că imediat ești atacată foarte dureros și făcută în toate felurile. Efectiv nu recunosc cât de enervant , stresant , obositor , mâncătore de timp și energie și oportunități este creșterea unui copil , și cât de mult ești forțată să te neglijezi , e inevitabil , că majoritatea nu își permit bone sau nu au bunici. Nu are treabă cu cât de minunat e copilul sau cât de mult îl iubești , că tot enorm de greu și mult este. Și nu toată lumea poate să facă față și nici nu trebuie , mai ales fară ajutor. Că la creșă și grădiniță intră târziu și greu și imediat ți-l trimit acasă cu orice scuză minoră. Cât de mult te limitează un copil. În tot și toate. În România nu ai voie să spui că aducerea unui copil în cuplu poate (și o face de foarte multe ori) să distrugă acea relație. Să numai zic că în foarte multe cazuri femeia rămâne cu povara asta și bărbatul are alte preocupări. Că este normalizat ca copilul să fie treaba femeii , deparcă nu sunt amândoi părinții copilului. Nu se vorbește despre toate durerile și riscurile sarcinii și nașterii și sacrificiul pe care ești forțat mereu să îl faci din momentul în care faci un copil. Nu se informează corect fetele și femeile despre toate aspectele maternității de către nimeni , nu doar despre cât de drăguți sunt bebelușii și "că nu e ușor , dar trece rapid,, când efectiv e vorba de ani de zile. Unde se bagă pe gât chestia asta deparcă toată lumea ar trebui să facă asta și că ești tu egoist dacă nu poți și nu vrei să îți asumi toate sacrificiile astea. Din păcate dacă ca femeie în România ai foarte mult de suferit , dacă ai mai și făcut unul sau mai mulți copii , din momentul ăla toată lumea o să existe doar ca-să arunce pe tine incontinuu cât este de greșit tot ce faci. Și cum nu ai voie ,,să te plângi" pentru că ,,e normal să te chinui" în loc să și fie de ajutor. Nici cum nu e bine , dacă nu faci copil e ceva neregulă cu tine și ești o egoistă , dacă faci , tot ce faci e greșit și ar trebui să suferi în liniște , cum îți permiți tu să zici că nu e totul lapte și miere. Nu cred că o să se schimbe prea curând mentalitatea asta jalnică.
@@Bluerosegreengrass peste tot pe internet, inclusiv in acest video se vorbeste doar de partea grea a maternitatii. Normal ca nu esti obligata sa faci copii… dar daca il faci, iti asumi foarte multe lucruri ,nu? Nu te poti astepta ca viata ta sau viata de cuplu sa ramana aceeasi.
Eu apreciez ca ti-ai luat din timp sa scrii atat ❤ Subscriu! “Cand nu mai poti, mai poti un pic” nu se aplica tuturor si nu se aplica in orice situatie si nici nu te face mai prejos sau mai presus decat celalalt. Zicea cineva “Toate trec cand stii ca ai dat viata” oh pe bune?!:)))) am dat viata si as vrea sa mi-o iau pe a mea, ce bucurie! Sunt mult mai multe info acum si e normal. De altfel normal mai este ca, IN GENERAL, se pune presiune pe oameni din orice parte; oamenii nu s-au dezvoltat asa de repede precum tehnologia si se vede. Iar faptul ca exista asa de multa info acum legata de copii si ce ar trebui sau nu sa faca mamele, este un mare plus, nu e un minus; ai de ales dintre mai multe variante de parenting, nu doar din ceva “din mos stramos”. Efectiv nu vor sa recunoasca emotiile, cum zici. Si asta cred ca e o treaba inradacinata, traume colective, cine stie: emotie=slab.
buna ziua !! totul este adevarat !! dar va trece ,la mine primul copil nu a dormit primul an din viata doar a plans ,iar dupa noua ani a venit al doilea m am rugat domnului sa fac fata ca eram singura sotul meu era mai mereu plecat cu serviciul iar familia la capatul tarii !! 15 ani nu am putut sa merg la toaleta fara ca cineva sa mi deschida usa !! a fost cumplit ca imediat dupa revolutie nu erau atatea posibilitati pt copiii !! acuma sunt mari multumesc domnului pt ei !!! va doresc multa ,multa putere si sanatate si sa va asigur ca trece !!!!
Felicitări realizatorilor filmului și familiilor care au acceptat să fie filmate! Am lăcrimat, amintindu-mi partea de început a maternității. Copilul meu are acum aproape 6 ani și da, a fost foarte greu în acea perioadă, copleșitor de greu; și da, filmul acesta a fost terapeutic pentru mine, deși cronologic am depășit perioada discutată. Curaj, mămicilor și tăticilor! Vor veni și nopți cu somn continuu, și monologuri argumentative ale copilului, și plimbări de mânuță, și se va juca în parc cu alți copii, iar voi va trebui doar să-l priviți de departe, în timp ce vorbiți la telefon cu cineva drag. Tot efortul vostru va fi răsplătit! Rămâneți pe baricade, împreună! Bucuria va șterge tot greu de acum! Vă îmbrățișez cu încredere maximă! Doamne-ajută!
Buna, nu sunt genul care sa lase comentarii, insa citind comentariile, mi-am favut curaj. Da, este adevarat ca viata de mama nu este usoara, ca are partea grea, insa, asa cum a spus cineva mai sus, toata aceasta presiune care vine din online despre cum trebuie sa fim ca mame, este o presiune. Peste tot e subliniaza ca daca copilul nu doarme, sigur mama trebuie sa faca ceva diferit in rutina, ca mama trebuie sa fie atenta la emotii, la ea, la relatia de cuplu care se schimba, si la muuulte muuulte lucruri. Cred ca ar trebui subliniat prin aceste reportaje, daca tot se fac, faptul ca noi ca mame e necesar sa ne dam timp sa ne acomodam la noua viata si sa ne dam voie sa fim. Sa fim in noua noastra viata asa cum este nevoie, fara a incerca sa ne incadram in tipare. A fi mama este o vocație si increderea in Domnul ne ajuta sa vedem toate lucrurile bune care vin in viata noastra o data cu copiii, ca noi crestem mult ca oameni, ca a fi mama este o slujire si o daruire de sine din iubire pentru cei pe care ii iubim❤
Felicitări pentru inițiativă! Maternitatea și tot ce presupune ea schimbă totul într-o familie, nu doar viața mamei și a partenerului (dacă există), ci și viața cuplului, parcursul profesional, modul în care ne raportăm la timp, cum ne împărțim resursele, cum vedem viitorul. De multe ori este copleșitor, oricât de bine pregătit simți că ești și oricâte cărți ai citi înainte! Dacă aveți mămici în viața voastră oferiți-vă ajutorul, chiar dacă nu vi-l cer! Sunați-le, ascultați-le, gătiți-le ceva, întrebați-le ce mai fac, trimiteți-le un meme, mângâiați-le sau pur și simplu vorbiți-le ca unui adult! Vă garantez că vor aprecia enorm. Și poate vor trece mai ușor peste momentele dificile.
Dragi mamici, toate momentele acestea frustrante trec(cand nu sti ce sa i mai faci,daca ii e foame daca ii e somn),oboseala,dupa varsta de 3,4ani. Vad ca voi tot aveti ajutor,eu sincer nu prea am,pe sotul meu care ma ajuta doar seara,avand doi copii mici(3 ani jumatate si 1 an si 5luni) si unul in burta. Haideti sa ne bucuram de ei si sa incercam sa trecem peste toate cu iubire si rabdare chiar daca uneori simtim ca nu mai putem. Sa ne rugam Domnului sa ne dea putere si sa L avem pe el aproape. Va salut cu drag.
❤cred ca nu iti e usor! Si noi am fost asa...fara nici un ajutor. Decat o saptamana cand am nascut a venit soacra sa il ajute pe sot cu fetele. In rest, tot noi 2 si copiii. Acum avem 3 copii. 4 ani, 2 ani si bebe 2 luni. 3 cezariene! :)) Dupa cei 2 copii am lucrat insarcinata iar acum sunt acasa. Nu e usor deloc dar nici imposibil. Cele 2 sunt la gradinita, deci din toamna va fi mai usor doar cu bebe acasa. :) sarcina usoara si multa putere si rabdare! 🤗😊
@@activitatipentrucopii6809 îți mulțumesc. Asa o sa fiu și eu,încă nu știu ce ne așteaptă, sunt fericita ca suntem cu toții sănătoși. Ne e greu câteodată dar e frumos 😍. Va doresc sănătate și de asemenea răbdare.❤️
Acești ani trec foarte repede. Nu știu dc prezentați așa. La primul copil a fost foarte greu, deoarece nu dormea. La al doilea a fost mai ușor. E greu, deoarece bunicii sunt inexistenți. Vor să se plimbe și nu sa se bucure și ei atât cât pot de nepoți. Fiecare se gândește doar la el și de aia am ajuns aici.
Asa este, anii trec repede, dar provocarile pe care le simt mamele in aceasta perioada sunt cat se poate de reale si de apasatoare. Este important sa vorbim despre ele.
Fix genul asta de reportaje aduc mamele in stadiul asta. Fix sutele de opinii citite haotic pe internet, sutele de sfaturi care se bat cap in cap aduc mamele in stadiul asta. Repetarea obsesiva a “ timpului pentru tine “ , a “rutinei “ care trebuie respectate cu severitate… pentru ca daca nu ai grija de tine gata totul de duce de rapa. Stati linistite mamicilor… presiunea “rutinei” si a “timpului pentru tine” umbreste timpul si fericirea acestei noi vieti pe care o traiti. Este normal sa imbratisati greu toate aceste schimbati din vietile voastre… mai ales ca inainte de a veni pe lume copilasul, noi eram pe primul loc din toate punctele de vedere. Ideea este ca timpul trece foarte repede… frustrari vor fi mereu… insa fericirea pe care o veti simti atunci cand copilul vostru va inflori , va creste si se va dezvolta, totul in mare parte datorita voua, va umbri toate aceste momente in care v-ati dori sa fi avut timp pentru “rutina de seara”. Veti invata in timp sa faceti aproape toate lucrurile pe care le faceati inainte altfel sau alaturi de copilul vostru. Intr-un timp poate mai scurt dau pur si simplu intr-un alt mod. Parerea mea e sa aveti grija doar de linistea voastra psihica si sufleteasca… iesiti cat maj mult din casa cu copilul.
Am 7 copii pe toți iam crescut în brate și nu-mi pare rău au crescut frumos și puternici nui ușor dar se merita acum sunt mari și mă uit cu drag la ei parcă a fost un vis când au fost mici.😊
Am incercat sa aratam atat partea frumoasa a acestei perioade, cat si partea provocatoare si grea. Presiunea resimtita de mame este una reala, este important ca ele sa o constientizeze si sa beneficieze de sustinere. Sigur ca greul nu anuleaza iubirea pentru copil. Asa cum spune una dintre mamele din acest documentar: „Odată ce devii părinte, ești cu creierul plin și cu inima plină!”.
@@TotulDespreMame 90% din reportaj este despre partea grea si partea care devine grea in urma presiunii pe care mamele si-o pun asupra lor pentru ca internetul e plin de rutine de ingrijire, aceasta repetare obsesiva a timpului pentru ele. Acest timp individual devine de fapt povara pentru ca foarte rar mai exista la inceputul maternitatii.Povara , tristetea si frustrarea ca acel timp pentru ele nu mai apare. Nu poti avea aceste asteptari false mai ales la inceputul maternitatii. Asta ar trebui incurajat. Faptul ca e ok sa nu pui atata presiune pe tine si pe acea ora pentru tine. Sa nu acumulezi frustrare ca NU o ai intr-o zi sau in doua sau trei zile consecutiv. Din punctul meu de vedere acest clip exercita o presiune suplimentara pe mame si pe familie.
