Ântro primăvara o vrabie obosită care venea din africa sa oprit din zbor ântrun lan de grâu la marginea unui lastar . După ce sa hodinit a ânceput să-și facă un cuib pe urmă zi ce trecea a făcut câte un ou adică 7 ouă mici SI le clocea ploua daria tot stătea pe ouăle sale să nu pătrundă nici măcar o picătură de ploaie la ouăle sale, peste trei săptămâni au ieșit niște ouă drăguț ca lacrima dar nu goi ca puii de vrabie dar avea un puf galben și mititel vrabia prindea câte o lăcustă și Leo firimita mărunt mărunt ca ei să poată mânca cu cioculescu micuțe se plimbau pe lângă mama lor și când mama lor striga pitpalac pitpalac , pui țop repede la ea odată când venea să secere grâul ăla mai mare dintre pui nu a alergat ca să se salveze și a mers încet și l a prins un om puiul simțind că este strâns îi bătea inima ca la șarpe dar un om s a rugat la acel om să nu îl omoare și așa a scăpat puiul din mâna acelui om puiul scăpând s a dus repede la mama sa să îi povestească întâmplarea și mama sa când a auzit întâmplarea i a zis că data viitoare să rămână lângă ea care sunt puilor pentru că se putea să se întâmple mai rău când o să se facă mare o să poată să facă ce vrea el dar acum când este mic să nu iasă deloc din vorba ei pentru că poate păți și mai rău e chiar dacă nu aveau un rău în apropierea lor de a rouă lăsată pe vârful ierbii și niciodată nu murea de sete încet încet puful după ei se schimbă în pene și cu ajutorul mamei lor au început să zboare lecțiile de zbor le ținea doar dimineața mama lor spunea 1 2 3 și la trei puii zburau mama lor le spunea că trebuie să îi învețe să zboare pentru o călătorie lungă care are loc în câteva momente odată puii când se jucau pe apropierea prepeliței auzeau o căruță care s a oprit lângă lăstar și ascultau ce zicea boierul boierul i a zis la cățelul lui pe nume Nero să vină înapoi puii nou priceput deloc dar mama lor care înțelesese că este un vânător cu găinile lui a rămas încremenită de frică singura lor scăpare e lăstarul dar nu putea să meargă pe acolo pentru că pe acolo a venit boierul le a spus puilor să stea jos lipici de pământ și de loc să nu se miște și că ea o să zboare dar puii să rămână nemișcați care o să se miște va fi mort câinele i a văzut și se uita la ei cu ochi mari ca să vadă dacă se mișcă mama lor le a spus șoptit să nu se miște peste câteva momente prepelița zboară ca să o urmărească câinele câinele a plecat pe urmele ei și puii au rămas în siguranță puiul cel mare a început să zboare la mama sa vânătorul auzind sfârșitul aripilor santors și boom un foc de armă a trecut pe lângă aripa lui dar el tot în picioare a stat ceilalți pui nu sau mișcat de unde i au lăsat prepelița ascultau ce se întâmplă tăcând din când în când se auzea bum ca un pocnet de pușcă mai târziu căruța să îndepărtat Pe cărarea lăstarului încet încet pornește și strigătele sau pierdut seara singurele lucruri care se auzea se auzea cântecele greierului seara când a luminat Luna a auzit glasul mamei lor chemând doi din miriște iei repede au zburat înspre Iași și au găsit o i a numărat lipsea unul cel mare puii i a spus mamei lor că puiul cel mare a zburat atunci mama lor îngrijorată a început să strige tare mai tare ascultând din toate părțile din lăstari ia răspunsul glas stins Piu Piu când a găsit și i a văzut aripa ruptă a înțeles că era pierdut puiul cel mare se uita plângând cum mama lor îi învăța să zboare dimineața seara puiul a întrebat o pe mama sa dacă nu este așa că o să se facă bine prepelița a zis plângând că da în locul zilelor frumoase au ajuns niște zile mici și poți omorâte a început să cadă brumă și să se rărească frunza lăstarului pe înserate se vedeau rândunici care erau întârziate pe cerul lin înspre miazăzi în inima prepeliței era un lucru sfâșietor pentru că trebuia să își lase puiul acolo jumătate din inima ei îi spunea să plece cu copiii ei iar jumătate din inima ei îi spunea să rămâie și asta a gândit decât să i moară toți puii mai bine să moară decât 1 ea a plecat cu puii zdravăni pe când celălalt pui striga cu spaimă nu mă lăsați încercați să se târască după ei dar nu a putut și a rămas în loc urmărind 2 cu ochii până când au pierit din zarea dela miazăzi miazăzi peste trei zile toată preajma era îmbrăcat în haină albă și rece ai iernii după o ninsoare cu viscol urma un senin ca sticla aducând cu dânsul unger aplic la marginea lăstarului un pui de prepeliță cu aripa ruptă toți zgribulit de frig el pică mort cu degetele ghearei împreunate ca pentru închinăciune
nu mi plac piesele de teatru in versuri cu rime. admir cine le a scris, talentul lor, dar nu mi place sa le ascult, nu au libertatea de a vorbi normal, de a ne invata ceva, de a rade, sunt fraze constranse in limitele rimelor. ma enerveaza, ma face sa pierd timpul. in modul asta pt mine nu mai are nici o atractie o piesa de teatru. inchid
Cine nu a trăit acele vremuri nu poate înțelege această capodoperă. Dă fă apă fiți-ar apa a dracu!😂😂 Doamne ce actori! Astfel de oameni ar trebui să fie nemuritori
Asa este.....piesa pare oribila dar este realista si reflectă lumea in care traim: războaie,crime,trafic de persoane etc. Toate pentru a face rau si multi bani.
Genial! Unde sunt autorii noștri de altădată? Poate nu înțeleg eu generația tânără de actori, dar oricât m-aș strădui, nu mai regăsesc asemenea voci, din păcate...
Pacat de interpretarea minunatilor nostri actori, dar povestirea nu are cap, coada si nici nu face sens. Numai tipete si cearta fara subiect si fara logica.
Glodealà Vasilica Am citit Idiotul de doua ori ,prima data la 9 ani ,anii 1950 ,si a doua oara la 24 ani ! Am recitit cartea pt,că anii 49 --50 incă erau ani de foamete ,eu si fratii mei eram copii subnutriti ,intelegeam putin din ce citeam sau deloc ,nu reuseam să dau pagina să tin si minte ce am citit ,asa a fost ! Dar ceva făcea din mine un copil deosebit ,cu ceva calitati, Mă angajam să citesc un clasic ,la 9 ani vorbeam cu bibliotecaru ,eu ii sugeram o idee si el o si punea in practica ,La 9 ano citeam toti clasici rusi fară sa inteleg ceva ,toată ziua cu cartea in mană , intelegeam eu ,greu ,, Am zis ,acuma zic, pt, că acuma stiu cine sunt ,atunci nimic, ce era deosebit la un copil ,fară hrană , pe stradă ,fara educatie , deosebită era nevoia mea de a servii interesele autorului ,prima mea grije a fost să merit eu sa lecturez cartea autorului, cartea lui sau biblia aveam acelas respect pt, amandouă las la o parte ideea că nu intelegeam nimic ,si asta putea fi un obstacol ,dacă asi fi stiut atunci că eu tradez autorul cartii ,nu mai citeam niciun clasic ,Da ,la 12 ani stiam tot ,intelegeam tot, Aici mă opresc,,
