Slagare romanesti de ieri si de azi, slagare internationale, folclor, compozitii proprii si muzica din filme cu MARGARETA PASLARU: ru-vid.com?feature=mhee ru-vid.com?feature=mhee ru-vid.com?feature=mhee
A fost lansată în anul 1979 în cadrul concursului Melodii'79. O melodie superbă și o interpretare senzațională a "Pasărei măiastre" a muzicii ușoare românești.
Stimata dna Margareta , mi se umple sufletul de bucurie si imi dau lacrimile de bucurie cind va vad si va aud . Eram un flacaias pe atunci ... acum am pe umeri multi ani si imi place la fel de mult sa va aud . Sa aveti multa sanatate si sa fiti fericita acolo departe de tara !
Tu treci cantand nepasator Si nici nu iti pasa ca mi-e dor Chiar daca iti bate inima E o inima de haimana O haimana ce m-a iubit Dar care m-a facut sa plang Si nu pot vraja s-o invrang Cu acelasi cantec treci mereu De parca razi mereu de visul meu De visul meu ramas in drum Si peste care treci acum Ma intreb de ce stau si te ascult Dar eu raspunsul nu tiu dau Asa imi place asa vreau Cu alte am vorbit Si cate miau mai povestit Ai ras si de iubirea lor Cantand la fel nepasator De-s fi stiut de la inceput Te-as fi gonit din calea mea Acum nu pot chiar daca as vrea Acum nu te mai pot uita Tu canti mereu dirladada Si razi mereu dirladada Si totul daca intro zi Cantand eu nu te-as auzi Nu mar durea numai cum stii De cate ori te aud asa Chiar daca treci nepasator Imi umpli sufletul de dor Atat am avut sa-ti spun
Nu știu de ce s-a sfârșit toată dragostea noastră, Nu știu de ce, dar eu nu pot uita tot ce-a fost, Și glasul tău, Glasul tău cald mă chema și mă ruga: ”Mai, mai stai, Delilah! Mai, mai stai, Delilah!” Ai uitat, sau poate atunci ai glumit, Dar jocul tău crud mi-a rănit inima. Anii au trecut și ne-am revăzut din întâmplare, Ai vrut din nou să-mi vorbești de iubirea cea mare, Și glasul tău, Din nou glasul tău mă chema și mă ruga: ”Mai, mai stai, Delilah! Mai, mai stai, Delilah!” Nu mai cred, nu pot s-ascult, chiar de-aș vrea, Că vorbele tale-au mințit, și eu nu pot uita. Și glasul tău, Din nou glasul tău mă chema și mă ruga: ”Mai, mai stai, Delilah! Mai, mai stai, Delilah!” Nu mai cred, nu pot s-ascult, chiar de-aș vrea, Că vorbele tale-au mințit, și eu nu pot uita. Că vorbele tale-au mințit, eu nu pot uita!
