E lung pământul, ba e lat, Dar cumplit si splendid de bogat , Dintr-un afund de Răsărit, Și s-a pornit apoi un vant, Din patru margini de pământ, Si fost-au în largul lor, Când a pornit s-alerge-n zbor, Acest vânt călător, Din munți și văi, Din larg cuprins si multe zări, De cum a dat în fapt de zori, Pe netede poteci de plai, Din fundul lumii, mai din sus, Și din Zorit, și din Apus, Din creasta muntelui înalt, Prin vulturi vântul viu vuia, Iar mai spre-amiazi, din depărtări, Vanturi reci crescând în zări, Și soarele mirat sta-n loc, Să vadă el atâta joc, De purpura p-acest pământ, Purpur celest Maria Ta, Crepuscul ce inchide ziua, Si ciclul circadian spectacolul n-chidea.
Dacă nu am cunoaște climaxul biodiversității și splendorii peisagistice a României, am fii tentați să asociem totul cu un joc de lumini la crepusculul dimineții. Pe mine mă inspaimanta aceste imagini pre apocaliptice a unui sfârșit de lume devastat de temperaturi ostile vieții, scăldate în incendii devastatoare care ar curma bogăția si frumusetea vietii pe Terra.🥵😓
Din ce in ce sunteti si mai profesionisti. Aveti un dar aparte de a filma si de a gasi locuri minunate in care sa faceti din film o arta. Multumim pentru tot ce faceti.
Unde-mi ești tu iarnă dragă cu ale tale flori dalbe? Te caut mereu în neantul cerului, prada astrului celest, Ești tot mai rară și inecata în lacrimi pluviale, Neaua, flori de ceara peste geam presara, Clipele din vara, amintiri de jocuri, mor cu apa-n scocuri. Mi-e iarnă-n suflet și mă doare, nu știu ce faci, nici unde ești, Dorința mea-i atât de mare, să aflu, ca nu mai ești, Afară ii cald si liniștit, iar eu mă gândesc doar la tine, Mă-ntreb, de ce n-ai mai venit, Se-așterne-omătul pe cărare, se-așterne și-n sufletul meu, Aș vrea să mai faci o-ncercare, insă răspunsu-l intuiesc Și vine vara peste mine, iar visurile-ma troienesc de o tristețe-n grozitoare.
Apa curge lin la vale si ne împrospăteaza Calea..🏞❤💛💙 Verde crud de sanatate, mugur de vitalitate🌿 sacre triluri simfonii, însorite Armonii...☀🎶 MULTUMIM
