Din ce stiu, spalatul pe dinti cu cealalta mana decat cea dominanta e legata de plasticitatea creierului, practic te ajuta sa nu te panichezi in situatiile cu care nu esti obisnuit, sa te obisnuiesti cu neobisnuitul. Sa te speli pe dinti cu cealalta mana, sa mergi pe un alt drum, eventual sa intrebi lumea pe strada in loc sa cauti pe maps. In final, sa ai mai multa incredere in tine. Ce chestii faceti ca sa bagati un boost de incredere in voi? Relationez cu gandirea asta mai nasoala de sine si cu people pleasing, ca tot ati spus ca va panicheaza stransul cumparaturilor de la casa #metoo.
Curaj! Sa va notati cateva teme pe care vreti sa porniti discutia si apoi vine natural... se vede ca sunteti un pic nevorbiti de parca ati stat inchisi in casa! 😂 Stiu cum e din experienta proprie... Plus ca sunt ok si timpii morti iar emotiile nu se vad!! 😉 Eu as vrea sa discutati despre scris si creat de glume si tot ce tine de zona asta de creare de continut. Multumesc, Succes!!!
Ce discutie frumoasa si relaxata/relaxanta, dar si cu folos! E special calmul vostru si felul omenos si cald in care puneti problema. Felicitari! Raman tot mai putine podcasturi care pot fi urmarite fara sa-ti creasca tensiunea pentru ca sunt prost facute & moderate, oamenii vorbesc doar ca sa se auda...
In sfarsit cineva pe internetul asta care pune punctul pe "i" cand e vorba de slabit. Da. Exact asta e. Problema oamenilor grasi e una psihologica, nicidecum fizica (in general, exista si mici exceptii care n-au ce sa faca din cauza unor motive medicale). Sunt in aceiasi caruta si eu. Sunt in proces de slabire de 3 luni jumate. Am inceput de la 162-163 in Iunie 2023, in momentul de fata sunt la 141 (Octombrie 2023). Absolut tot ce ati punctat ambii e super adevarat. Gras sunt de ani de zile, intr-o crestere usoara si constanta. La finalul clasei a 11-a (2009) aveam 100 kg, la finalul liceului 120, dupa primul an de facultate din nou 100, dupa finalul facultatii 120, dupa primul an de lucru 130, dupa 2-3 ani 150, in toiul pandemiei am ajuns la 175 - fiind blocat intr-un hotel in Luxembourg timp de 6 luni, apoi m-am stabilizat la un 163-165kg. In tot acest timp am renuntat la gandul ca voi avea vreodata o relatie. Prietenii si familia au incercat constant sa ma faca sa fac ceva, dar nu au reusit niciodata sa ma motiveze sa ii ascult - au incercat si cu sfaturi in esenta bune, dar greu de aplicat, si cu shaming, cu de toate. Pana la urma, o indragosteala a fost trigger-ul. Sau mai bine zis refuzul unei tipe. Ea mi-a zis ca nu greutatea e motivul refuzului, dar de fapt nici macar nu conta pentru mine daca e sau nu. Pentru ca mi-am imaginat cum ar fi daca nu m-ar fi refuzat - si adevarul e ca eu insumi nu mi-as dori sa locuiesc in aceiasi casa cu mine. Asa ca de data asta am incetat sa imi gasesc scuze ca psihoterapia e scumpa (ca asta era mereu o scuza), mi-am gasit o terapeuta ok, la care m-am dus in primul rand sa imi destainui problemele emotionale. Si nu inteleg ce mi-a facut dar din 2 vorbe m-a convins sa incep sa ies la plimbare. Pe parcursul celor 3 luni m-a sustinut enorm, si a reusit sa imi creasca propria incredere in mine. De acolo cam tot ce am facut sa ajung la rezultatul actual am facut eu singur. Si si pe mine m-a intrebat asta cu "ce crezi ca se intampla daca slabesti" - raspunsul meu fiind similar dar diferit cu cel al lui Andrei - cred ca e frica de a se dovedi ca faptul ca esti gras e doar o acoperire si o scuza pentru faptul ca in esenta esti un om cam de cacao - Andrei zice ca din cauza ca se vedea prea plin de el, eu de exemplu pentru ca ma vad cat sunt de neputincios in multe aspecte.
