Ascultă noua mea piesă "Apa si Pamant". Nu uita să lași un comm ❤️
Feli is one of the most talented singers and songwriters and one of the most powerful voices in Romania. She quickly climbed the charts with her first single, “Cine te crezi?” in October 2014, which brought her first nomination for Best Romanian Act at MTV Europe Music Awards.
She released two solo albums so far: "Eu sunt Feli" (2017) and "Feli din Poveste" (2021), which feature some of her top hits, like “Cine te crezi?”, “Creioane colorate”, “Timpul”, “Acasa”, “Ratele si vanatorii”, “Omule, deschide ochii”, “Când răsare soarele”, “Frunze cad”, “Banii n-aduc fericirea” (feat. Grasu XXL). Feli`s latest HITS are: “Flori de argint”, “Dragoste nebună” and “Promit”.
Bohemia de París Alegre, loca y gris De un tiempo ya pasado En donde un desván Con traje de Can-Can Posabas para mí y Y yo con devoción Pintaba con pasión Tu cuerpo fatigado Hasta el amanecer A veces sin comer Y siempre sin dormir La bohemia, la bohemia Era el amor felicidad La bohemia, la bohemia Era una flor de nuestra edad De bajo de un quinqué La mesa del café Feliz nos reunía Hablando sin cesar Soñando con llegar La gloria conseguir Y cuando algún pintor Hallaba un comprador Y un lienzo le vendía Solíamos gritar Correr y pasear Alegres por París La bohemia, la bohemia Era y jurar que yo te amé La bohemia, la bohemia Yo junto a ti triunfar podré Teníamos salud Sonrisa y juventud Y nada en los bolsillos Con frío y con calor El mismo buen humor Bailaba en nuestro ser Luchando siempre igual Con hambre hasta el final Hacíamos castillos Y el ansia de vivir Nos hizo resistir Y no desfallecer La bohemia, la bohemia Era mirar y amanecer La bohemia, la bohemia Era soñar con un querer Hoy regrese a París Cruce su niebla gris Y lo encontré cambiado Las lilas ya no están Ni suben al desván Moradas de pasión Soñando como ayer Rondé por mi taller Más ya lo han derrumbado Y han puesto en su lugar Abajo un café-bar Y arriba una pensión La bohemia, la bohemia Que yo viví su luz perdió La bohemia, la bohemia Era una flor y al fin murió Written by: Augusto Algueró
E plină lumea de oameni mândri. Când eram copii, mama, atunci când ne băteam frații între noi, ne punea să ne împăcăm și dacă nu voiam, zicea că ne dă cap în cap până ne trece mânia. Acum că suntem pe picioarele noastre, ne spargem noi capetele, pe bune, ne scoatem ochii și cine stie până unde se mai ajunge. Stiu că e greu să renunti la mândrie, mai ales că pe unii nu prea ne-a învățat nimeni că e necesar să facem asta. Te îmbrățișez din lumea mea, mai cenușie decât lumea ta. P.S. Soarele răsare si în lumea mea, și uneori pătrund și cântecele tale, care îmi mângâie sau (uneori) îmi tulbură sufletul.🤗🤗🤗
