"M-am nascut... din dragoste, pe 2 ale lui octombrie, prin anul 1969 (sau nu mai stiu, c-a fost demult), si am crescut cu voie buna si bucurie in cea mai frumoasa familie din lume. A aparut si frati-miu, dupa vreo 4 ani, si stiu ca, desi la inceput era un pitic care se caca pe el si facea tare multa galagie, acum a ajuns cel mai bun prieten al meu. Am iubit, invatat, parasit, am fost parasit, dezamagit sau fericit si inca n-am terminat , dar m-am pus pe cintat si bucurat suflete (inclusiv al meu !)"
Atât de dor îmi e de el. Asa cum a fost el, cu rele și cu bune. Acum sunt eu tata și plâng întotdeauna când ma gândesc la el, la fetita mea și când ascult melodia asta. Sper sa trăiesc mai mult ca el și chiar dacă îmi va spune babac sau bătrâne, sa o vad asa cum îmi doresc.
Mulțumesc, Domnule Mărgineanu, pentru aceasta capodopera !!! Îmi e Dor de Tata, cel care m-a născut, adus pe aceasta lume !!! Am crezut ca face diferențe între mine si fratele meu, pt ca el are succes, si eu am ales mereu alt drum.. SCUZE TATA CA AM GREȘIT ATÂT DE MULT !? ȘTIU CÂT NE IUBEȘTI PE AMÂNDOI IN MOD EGAL !! Îmi doresc sa ne refacem legătura, Draga Tata.. Mie Dor De Tata… Doamne Ajuta Pe Toți !!!
Tatal meu a plecat in ceruri acum 5 ani cand abea am devenit cat de cat stabil si cat de cat barbat. A fost omul care a fost mandru de mine la orice pas si ma sustinea in toate dar au fost si momente grele intre noi. A suferit de cancer la creier care a lovit ca un fulger intr-o zii de vara cand eu eram la munca si am lasat toate sculele jos la vestea aflata si intr-un suflet am fugit la spital unde l-am vazut ca niciodata, un barbat in toata firea devenit o leguma... dupa trei operatii timp in care si-a mai revenit si am mai vorbit cu drag amandoi de una si de alta... inainte cu o luna de a implinii frumoasa varsta de 45 de ani... am apucat sa imi iau ramas bun de la el tinandu-l de mana chiar daca el nu mai putea vorbii.... aveam 20 de ani atunci si un copil care a apucat decat o data sa il ia in brate... nu te poti pregatii pentru asa ceva si nici nu ai sa fii pregatit vreodata oricat de constient ai fii. Imi e dor de el de mor si imi pare atat de rau ca nu am ascultat de multe ori de el..... tot ce puteti face voi cei ce ii mai aveti... este sa ii pretuiti si sa ii iubiti poate chiar si asculta desii de multe ori pare greu.... vine o zii cand vom regreta unele momente sau poate lucruri pe care nu leam facut pentru ei sau poate pentru ei...Fiind tata acum ma regasesc in el si constientizez cat de multe sacrificii face un tata, doar ca sa fie baiatul lui bine...😢
11 ani...11 ani de când viața mi-e goală fără "tăticul" meu...Tatăl este ca un stâlp de susținere care dacă lipsește,copiii devin fragili...deși am 32 de ani,în momentele grele mă simt vulnerabilă fără el...deși știu că mă veghează din cer...Prețuiți părinții mai presus de orice,căci fără ei suntem ca o frunză purtată de vânt...😭
