Adresa email pentru colaborari: vladdumitru2004@gmail.com Acest canal este un canal făcut special pentru pasionați de excursii:trase montane, plaje, mânăstiri, castele, păduri misterioase și multe alte obiective turistice. Vlad Dumitru Marius, prezintă din august 2020, seria Excursii cu Vlad. Canal dedicat pasionatilor de turism
Un traseu foarte frumos😊. Dar si cel prin Canionul Sapte Scari, si apoi pe banda galbena pana la cabana, este frumos, chiar mai salbatic, mai aventuros. Si se poate face intoarcerea pe Drumul Familiar.
Am un alt videoclip de la Canionul Șapte Scări,am ales acest traseu deoarece era o excursie de o zi ,vroiam să fiu sigur că voi ajunge pe vârf în aceeași zi m-am întors la București. Mulțumesc de întrebare
Pe la jumatatea anilor "60 de mai multe ori am ajuns cu clasa la Manastirea Dealul. Am avut de doua ori ocazia sa fim insotiti de profesorul nostru de istorie preferat, marele Mircea Georgescu care era cunoscut printre elevi si absolventi au luceului Carabele ca "nea Mircica". La acea vreme educatia semnificatiei religioase a acestei manastiri din partea oricarui profesor de istorie era de neconceput. Nea Mircica ne-a explicat atat semnificatia istorica cat si cea religioasa a timpului cand a fost ridicata manastirea. La vremea respectiva manastirea gazduia calugari. Ani de zile mai tarziu pe vremea studentiei cand am vizitat-o din nou mi-aduc amunte de un calugar care statea in afara manastireipe o banca. M-a vazut fumand si mi-a cerut o tigara. M-am asezat lunga el si i-am oferit 10 tigari. Dupa ce si-a apruns o tigara si le-a infasurat pe celelalte intr-o batista m-a privit lung si mi-a multumit de cateva ori scuzandu-se ca nu se poate debarasa de acest obicei diavolesc de care era dependent de vre-o 40 de ani. I-am promis ca voi reveni in 2 saptamani cu tigari in aceiasi zi si la aceasi ora. I-am adus 10 pachete de "Select" fara filtru ptr ca asta fumam eu la acea vreme. Avea la el o sacosa din fir de plastic crosetat asa cum aveau multe gospodine ptr mers la piata. A pus tigarile in sacosa si le-a acoperit cu ziarul "Scanteia". Am mai fumat apoi o tigara impreuna fara sa scoatem o vorba. Mi-a spus ca al cheama calugarul Grigorie. Ami faceam o datorie de vasnic fumator sa-i duc o data pe luna 10 pachete. Am facut asta aproape doi ani. Intr-o zi nu l-am mai gasit pe banca. Am intrebat un alt calugar daca stie cum pot sa dau calugarul Gregorie. Mi-a spus ca din nenorocire parintele Grigorie a fost chemat alaturi de Dzeu. Nu am stiut niciodata numele lui laic de familie. Nici el pe al meu. Nu am vrut sa il spun. Nu am vrut sa stie ca ma trag din neamul pe care el l-ar putea considera vinovat de crucificarea profetului lui. Relatia noastea a ramas pana la sfarsit cea a unor fumatori inraiti care am apreciat linistea si simpatia reciproca de a imparti o banca si o tigara in mirosul tare al brazilor ce ne inconjoarau fara a ne restrictiona ispita. Amintirea simplitatii calugarului Gregorie cu tigara un gura a insemnat totdeauna clipa comuna de liniste si tacere ce defineste in relatia umana frumusetea. Dzeu sa-l odihneasca.
Salut,Vlad!🙋♂️ Te urmăresc de ceva timp și îmi place ceea ce faci Te invit să arunci o privire și pe canalul meu,când ai timp bine înțeles.L-am pornit de puțin timp și mi-ar prinde bine o părere avizată.Îți mulțumesc și îți doresc mult spor în ceea ce faci!
Mă gândeam că ești un credincios Bisericos, adică știi canoanele și regulile din Sfânta Biserică ! Ai făcut o greșeală foarte mare în timp ce filmai, trecând prin fața Sfintelor uși Împărătești..! Pe acolo trece numai Preotul si noi credincioșii atunci când ne unim cu Hristos prin Sfânta Împartășanie ! Ca sfat îți sugerez să participi mai des la slujbele din Biserică și să mărturisești păcatul la Sfânta Spovedanie. Iartă-mă și Dumnezeu să te ierte. Doamne ajută !
Totul e prea aranjat, tuns si frezat. Farmecul si misterul cu care ne ateagea pe noi copii aventurosi care de-abea invatam alfabetul a disparut cu totul. Parintii ne interziceau sa urcam scarile turnului ptr ca intreaga structura se putea darama. Scarile de fier se miscau din toti tzatzanii dar nou tot aveam ambitia sa ne cataram pana in varf. Unele trepte lipseau si chiar era periculos sa ajungi in varf. Toata curtea ruinelor era plina de balari, urzici, tufe cu tepi, etc.. dar asta nu ne descuraja in a intra in micile camere pe care noi le numeam camerele calaului. Intr-o vara nou am gasit i lada de lemn pe care cu chiu cu vai am scos-o afara. Era plina de monede coclite. Ne-am propus sa o ducem la muzeu. Muzeul orasului era langa Biserica Stelea. Am avut noroc. Am vazut pe strada o masina GAZ a militiei. Ne-am napustit asupra unui tablagiu cerandu-i sa ne duca cu masina la muzeu ptr nou descoperisem o comoara. Cand a vazut omul continutul cutiei ne-a luat la intrebari. Cand si-a datcseama ca untentiile noastreverau ale unor buni pionieri ne-a dus la Muzeul Municipal. O persoana din muzeu ne-a spus ca monedelecerau toate din argint si reprezentau bani care unca maiverau folositi inainte de razboi. Probabil ca vre-un burghezo mosier exploatator le ascunsese ptr ziya cand vor veni americani. Militianu a cerut imediat un proces verbal precum ca monezile au fost inventariate. Noi ne umflam pepturile cu mandrie ca tocmai duseseram la bun sfarsit o actiune anti burgheza. Militianu a fost imediat insotitvde un tovaras cu palarie si costum care ne-a ordonat sa mergem inapou la locul unde am gasit cutia. Dupa ce i-am aratat locul omul in civil a inceput sa racneasca la noi, sa ne faca banditi si infractori care vor fi urmariti ca niciodata sa mai puna piciorul in ruine care erau tocmai de curand trecute in proprietatea poporului. In plus ne-a spus ca locul era plin de vipere. Odata ajuns acasa m-am pomenit ca tata imi arata cureaua. Daca ma mai cauta o data pilitiacsa ami spuna ca tu ati bagi nasul unde nu ati fierbe oala o sa-ti incing bucile de n-o sa uiti cat veu trai. Bineinteles ca a doua zi toti eram din nou la ruine. Intr-o zi cand eram numai cu prietenul meu cel mai bun am intrat in alta camera cu o lanterna. Sub un bolovan am gasit o sabie incovoiata cu un maner de lemn in care erau si niste pietre de diferite culori care pareau puse acolo de un mare mestesugar. Pe aia am luat-o acasa sa ne jucam cu ea. Tata a vazut sabia si mi-a zis ai i ora sa o duci la muzeu si sa le spui unde ai gasit-o. Spre seara cand m-am intors si dupa ce i-am povestit tatii ca totul acdecurs normal, m-am pimenit infascat si cu bucile goale. Doua curele mi-a tras pe care inte-adevar nu le voi uita niciodata. De la mama o luam pe coaja in fiecare. Unde da mama cu nuiaua carnea creste si uitarea sterge amintirea. Tata m-a mai curelit o data dar nu vou uita niciodata ptr ca nu prea am mai avut buci cu care sa ma asez nici pe o perna vre-o saptamana. Am aflat apoi ca sabia era una otomana si era chiar destul de veche. Vre-o doi trei ani nu am mai calcat pe la ruine. Intradem deja la luceu cand reconstructia turnului incepuse. Priveam fascinat cum zidarii faceau o gaura in turn si apoui refaceau toata zidaria cu caramizi facute special ptr astfel de constructi. Dupa ce terminau devrezidit acea gaura faceau inca una langa pe care o refaceau din nou. Aceste gauri de 2-3 metri erau facute ascendent si in spirala. Cred cacdupa 2-3 ani Turnul pe dinafara arata ca nou. Balcoanele vechi pe care noi nu indrazniseram sa pasim ptr ca erau prea distruse de timp au fost de asemenea refacute. Aveam sa vizitez turnul din pura nostalgie cu cateva luni inainte sa plec definitiv din tara in 1984. Atatea amintiri din copilarie ramaneau doar in sufletul meu ptr a fi carate catre taramuri necunoscute. Ruinele erau deja prea amenajate. Tot farmecul si misterul ruinelor copulariei mele disparusera. In fata mea totul era deja ras, tuns, frezat si aliniat. Am plecat numai dupa 5 minute.
Asociatia Om Pe munte organizează pe 20 aprilie 2024 la Dâmbovicioara un eveniment unde puteți participa, pentru salvarea cabanelor.Pentru mai multe detalii accesați pagina asociației de Facebook
Mulțumesc, mi-ar face plăcere să colaborăm aștept mesaj pe mail :vladdumitru2004@gmail.com sau pe Facebook,Vlad Dumitru tot cu poza de pe RU-vid.Trebuie să stabilim data și locația
buna. istoria cetati Fagaras, puteai sa prezinti dela inceputuri cu toate personalitatile istorie inplicate ín istoria cetati respective fára omisiuni (marest inportanta uneia,treci ín tacere alte persoane múlt mai importante din istoria locului ) de altfel apreciez efortul tau, dar sa fi corect .
Este un județ cu potențial.Am filmat și la Vulcanii Noroioși, acum ceva vreme.Sper să refacă drumul spre Țara Luanei și să amenajeze zona la focurile vii să mergem și acolo.Judetul ar avea mult potențial păcat că nu prea se investește
