Un amic de-al meu face distincție între educație și instruire. Chiar dacă nu există o linie de demarcație foarte clară, în general educația se face acasă, în familie (cei 7 ani de-acasă, nu?) sau oricum cu precădere în afara școlii. Școala e mai degrabă responsabilă cu instruirea. Pe vremuri așa se și chema ministerul de resort: Ministerul Instrucțiunii Publice. Și tind să-i dau dreptate. Prietenului adică. Poți să fii un om educat chiar fără a fi "doctor", sau absolvent de facultate.
O instrucție morală este necesară, ce-a ce nu se mai implementează în societatea noastră, se poate vedea declinul, pilonii de rezistență ai unei societăți se prăbușesc, trăim în vremuri periculoase. De-a lungul istoriei sa putut observa ce se întâmplă mai exact într-o societate unde idea de Dumnezeu a dispărut, ca să îl citez pe Dostoievski ca fiind foarte relevant vremurilor pe care le trăim "Dacă Dumnezeu este mort, totul devine permis."
@@constantinp.7311 Instrucția sau educatia morală cea mai eficientă nu se face la școală, ci acasă prin exemplul părinților. Iar la cealaltă afirmație am urmatorul comentariu: Da, domnule, totul este permis, dar în limita LEGILOR !!!
Nivelul boporului. Important e să slava Ucraina și să trăiască eroul Zelenschi . A avut perfectă dreptare licheaua de Brucan ref la inteligența bravului popor român ...
A" lucrat "educația de până acum astfel încât să avem majoritar rezultatul de azi.😞 Afara de analfabetismul funcțional alarmant! Vă mulțumesc! 🙏💟28 07 2020
Felicitări pentru calitatea emisiunilor Dvs.Ati fost si rămâneți importante puncte de reper,pentru oamenii de cultură,care încă mai există în această țară greu încercată...
O instrucție morală este necesară, ce-a ce nu se mai implementează în societatea noastră, se poate vedea declinul, pilonii de rezistență ai unei societăți se prăbușesc, trăim în vremuri periculoase. De-a lungul istoriei sa putut observa ce se întâmplă mai exact într-o societate unde idea de Dumnezeu a dispărut, ca să îl citez pe Dostoievski ca fiind foarte relevant vremurilor pe care le trăim "Dacă Dumnezeu este mort, totul devine permis."
Perle....M-a socat in anul 2017, cu ocazia unei "vizite culturale" a orasului meu natal, Bucuresti, in ce hal era manjita de "grafitti" tocmai cladirea centrala a Universitatzii Bucuresti, din Piatza Universitatzii ! Am intzeles ca locul culturii universitare nu a atins inimile romanilor sau mai bine zis a responsabililor municipului si a capitalei. Pacat ! In Germania, unde traiesc, invatzatorii si profesorii sunt asimilatzi, dupa definitivat, cu angajatzii din domeniul public si au salarii destul de mari. Un salariu, de profesor in Ro. de 1200 lei, adica, de cam 300€ lunar este descurajator ! Sau un salariu de medic, de cam 600 €, explica si nivelul medicinei actuale din tzara. Probabil factorii de decizie, gasesc, ca "practica cu plicurile albe" puse "discret" in halatul medicului, rezolva normal problema. De fapt ii ia tocmai demnitatea acestuia! Viatza teatrala, se desfasura mai mult la sfarsit de saptamina si nu in fiecare zi din saptamina, fenomen pe care nu l-am intzeles imediat. Da, nu sunt bugetari si trebuie sa se intretzinere singuri. Vai de ei, in conditziile in care cultura are un loc scundar Cred ca grija ptr. absolventzii actuali trebuie sa fie deosebit de mare, caci am remarcat la multzi o atitudine de plictiseala, din cauza realitatzilor si nu una de entuziasm ptr. viitor, enorm de mult frust !
Desigur este o discrepantza pentru unii, care au facut cinstitzi sacrificii ca sa poata studia si rolul lor in societate, dupa terminarea studiilor. Ajung unii receptzioneri de Hotel sau pe la muzee, ca sa ia salarii mici, dar sigure. Nicidecum munca in domeniul ptr. care s-au pregatit 5- 6 ani !
Vorbitorii de limba franceza rog sa se uite pe RU-vid la "conférence gesticule Frank Lepage ,Inculture 1si 2" si veti intelege cum Ministerul invatamântului si Ministerul de cultura se ocupa de, cu tot altceva decat educatia si cultivarea oamenilor. Mai este o conferinta de vazut al lui Maxime si nu mai stiu cum fost profesor de filozofie in Franta
