Este un format deosebit! Mulțumesc, Nata! 🌷 Cunosc oameni frumoși aici, care mă inspiră și pe mine și mă fac dornică să fac și eu ceva, doar că nu știu la moment ce 😂. Tare mă doare subiectul cu (ne)reciclarea gunoiului. Dar la moment e doar o dorință în capul meu.
Mulțumim pentru un asa invitat, am ascultat-o pe Ana de doua ori, a doua pentru motivație,molipsire și curaj! Mă gândeam într-un moment, după ce l-am ascultat și pe Marcel,Alex, Vladimir Aliona uite sau întors să facă o schimbare, să ne arate, să ne vorbească despre cum se poate și altfel, se poate și există atâtea posibilități ,trebuie doar sa ne schimbam gândurile, să vedem din alt punct de vedere. Mulțumiri pentru toți invitații, care ii descopăr aici pentru prima data și care redau atita curaj prin activismul lor! Baftă❤
Super! Iată un motiv foarte frumos care mă face să vreau să merg să vizitez Roma❤ Bine ați revenit! Mult succes și da, Moldova are mare nevoie de familii atât de valoroase precum Dumneavoastră! Bravo! ❤🎉Felicitări Moldova!
Eu cred ca moldovenii care au trăit/ trăiesc peste hotare, suntem mult mai toleranți față de identitatea de gen, deoarece trăim in aceeași comunitate și ne intersectam zilnic.
Eu nu cred ca statul trebuie sa finanțeze cumpărarea de biciclete de către cetățeni. Fiecare trebuie să-și asume responsabilitățile sale, statul trebuie să asigure infrastructura și transportul public, cetățenii mijlocul de transport privat. Nu trebuie permanent să așteptăm ca statul să ne dea. Statul ca să ne dea, trebuie mai întâi să dăm noi, hai să începem cu asta.
In Canada biciclete publice cu abonament lunar, parcări stradale cu plata și lumea trăiește. Lumea are si mașini, dar in oraș bicicleta e opțiunea ideala.
Sunt un copil ca si Ana crescut in străinătate şi cînd mâinile sumt ocupate urechile dimineața sunt în podcast pentru a rămâne conectata cu țara în care mam nascut
Ce tine despre factorii care determina ca o persoana sa fie intr-un fel sau altul - chiar nu cred ca este o reteta. Spre exemplu fratii/surorirle care am crescut cam in aceleasi conditii, suntem foarte diferiti la caracter, viziuni, prioritati s.a.m.d. Cred ca este un cumul de factori, o suma a tuturor informatiilor consumate si alegerilor facute pe parcursul vietii. Spre exemplu la o anumita "greutate", un copil decide sa se "predea", altul decide sa cheme la ajutor parintii, celalalt decide sa depuna mai mult efort si sa se ispraveasca singur. Si aceasta decizie luata mai face acolo niste legaturi neuronale, care ulterior pot impulsiona ca unul sa devina fatalist, unul sa devina mai sociabil, altul sa devina un luptator. Clar ca este un proces mult mai complex, e mai aproape de teoria haosului, cand o foarte micuta schimbare in intrari genereaza rezultat cu totul diferit (si inpredictibil)
