Vă place enorm piesa ”Gaițele”, o vedeți cum și este, o întrupare a realității, căci cucoanele românce, adică toate femeile românce emancipate, care nu mai sunt țărănci sau țigănci, fie boieroaice de neam, fie parvenite, instruite sau numai fandosite, toate, fără excepție sunt întruparea ”gaițelor” din această reușită, poate genială piesă.Sunt rele, sunt scârboase, sunt amorale, sunt, paradoxal, spurcate la gură în mod rafinat,văd numai răul în ceilalți, numai defectele, pe care le afișează public în numele sincerității și al vorbitului pe șleau care este doar o față a nesimțirii și a răutății.Bărbații români, care nu mai sunt țărani sau țigani, sunt agresivi în tot: vorbă, gând, intenție, atitudine; o agresivitate balcanică, necioplită și imediată la replică și la atacul la persoană, chiar în timpul unei discuții pur academice de idei. Nimeni, mai bine decât Kirițescu, nici măcar Caragiale nu a întrupat mai bine aceste groaznice însușiri ale societății elevate românești, poate pentru că de la vremea lui Caragiale, agresivitatea necioplită a progresat, fiind înlocuită în comunism cu turnătoria oamenilor regimului și cu martiriul întregii societăți elevate care și-a plătit păcatele, dar care nu a reușit să predea urmașilor numai partea elegantă, pură, a vieții lor, ci mai degrabă statutul de ”gaițe” și de ”ulii” omenești. Poate că ”balcanii” bulgari, sârbi,maghiari, ucraineni să fie mai răi, mai sălbatici, mai violenți fizic.Nu mă interesează. Eu compar pe români cu italienii, cu francezii, cu elvețienii, între care aș fi vrut să se înalțe România, ca țară. Acolo, societatea nu se coboară la găinării, adică la cea de a treia însușire a societății românești elevate: ”gaițe, ulii și găinării”.Restul nu contează, acestea trei sunt prea adânci și definitorii.
