Draga Aliona!O recitare foarte patrunzatoare,mi-a ajuns chiar si in cel mai adanc coltisor al sufletului,dand nastere la niste lacrimi pe obraz.Cat am da ca sa mai lungim viata parintilor nostri...Felicitari si succese mai departe tie personal si intregii grupe Provincialii.
A venit aseară mama, din sătucu-i de departe, Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”! A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag; Ni s-a umezit privirea de iubire şi de drag. Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă, Şi-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă. Înăuntrul casei mele, cătă brumă-am adunat, Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat. Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare, Şi cu multă grijă calcă doar pe-alături de covoare. Eu o-ndemn să nu ia seama şi să calce drept, în lege, Că doar e la fi-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege. Şi de-abia o fac să şadă pe-un divan cu scoarţă nouă… „Mi-era dor de tine, maică… Ţi-am adus vreo zece ouă, Niţel unt, iar colea-n traistă nişte nuci, vreo două sute…” Şi, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute. „Poate mor, că sunt bătrâna şi-a prins dorul să mă-ndrume Să mai vad o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume! Caierul mi-i pe sfîrşite… mâine poate-şi curma firul Şi-ntre patru blăni de scânduri să mă cheme cimitirul… Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar şi deşteaptă, Cum, pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m-aşteaptă… Tu, odorul mamii, în urmă să te-aduni cu fraţii-acasă Şi să-mparţi agoniseala de pe urma lui rămasă. Și tu, ca mai cu stare, decât fraţii zişi pe nume, Să iei casa-n care ţie ţi-a fost dat să vii pe lume… Când şi când, în miezul verii sau de Paşti, să vadă satul Cum îmi vine ca-n toţi anii, la căsuţa mea băiatul. Şi-având tihnă şi odihnă, la venire sau plecare, S-aprinzi şi la groapa maichii câte-un pai de lumânare!…” A tăcut apoi bătrâna şi-a plâns mult, cu lacrimi grele, Ce curgându-i lin în poală, se-ntâlneau cu ale mele.
