Îmi plac atât de mult poeziile lui Costache Ioanid, dar cu muzica aceasta și cu imaginile acestea îmi plac și mai mult! Mulțumesc din suflet! Mulțumesc frumos!
Am auzit pe mulți spunând: „Isus nu sfărâmă zăvorul. El bate însă-ncet și blând, dar tu deschizi, nu Salvatorul !” Odată însă-n viața mea, Isus vârând prin ușă mâna, mi-a zis: „Eu, totuși, pot intra, căci Eu sunt Domnul, tu țărâna !” Dar n-a intrat. Și-am plâns cu-amar, ne-nțelegând: de ce nu vine ? Dar El n-a vrut, ca un tâlhar, să tragă fierul pus de mine... Când I-am deschis, era târziu. El dispăruse-n umbra serii. Orașu-ntreg părea pustiu. Și m-au lovit pe drum străjerii. Abia în zori ne-am întâlnit în Ghetsimani, pe o cărare ... El, Cel nemărginit, iar eu... țărâna cu zăvoare ... O, frate drag, Isus e blând, El stă la ușa ta și bate. El poate s-o sfărâme-oricând. Dar dragostea din El ... nu poate...
