O ALTĂ ISTORIOARĂ DESPRE RAI + CÂTEVA DINTRE CELE MAI FRUMOASE CĂRȚI CREȘTIN ORTODOXE CE POT FI CITITE ONLINE GRATUIT O mie de ani înaintea ochilor Tăi, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut ( Psalmul 89, 4 ). Era un călugăr de mult într-o mănăstire şi se întreba: " Cum poate să treacă o mie de ani ca o zi ?" atât este de frumos în Rai şi atât de mare fericire, că, o mie de ani pare o zi. Călugărul era paracliser la biserică şi avea viaţă înaltă. El s-a rugat Maicii Domnului câţiva ani de zile şi zicea : " Maica Domnului, roagă-te la Mântuitorul Hristos să-mi arate cum trec o mie de ani ca o zi ? Căci ştiu că aceste cuvinte ale Duhului Sfânt sunt adevărate ". S-a rugat trei ani şi i-a arătat Dumnezeu. Fiind paracliser, după slujba de la miezul nopţii a rămas singur în biserică citind acatistul Maicii Domnului. Cheile le avea în mână şi fesul îl pusese pe o strană. Deodată a intrat în biserică un vultur şi s-a aşezat pe iconostas. Dar atât era de frumos vulturul, cum nu mai văzuse în viaţa aceasta nimeni. Era cu mii de culori, avea coc, ochii negri şi se uita prin biserică. Fiecare până era ca o piatră scumpă. Călugărul când a văzut vulturul că s-a aşezat pe iconostas, a uitat să se mai roage şi s-a gândit : " Măi, eu mă reped ca să-l prind ! Că dacă l-oi prinde pe acesta, nu-mi mai trebuie altă avere pe faţa pământului. Măcar o pană să iau de la el !" S-a repezit spre vultur, dar vulturul a zburat în mijlocul bisericii. Se făcea că nu poate zbura. Călugărul, după el. Când să-l prindă, vulturul a zburat din pridvor. " Vai de mine ! Doamne, ajută-mă să-l prind !" Dar când să pună mâna pe el, vulturul iar a zburat, dar mai mult pe jos; ieşind din biserică s-a aşezat pe gard. Când s-a repezit călugărul spre gard, vulturul a zburat în pădure. Călugărul a sărit peste gard, zicând : " Doamne, ajută-mă să-l prind !" Când să pună mâna pe el, vulturul a zburat într-o poiană mare. " Doamne, nu mă lasa. Măcar o pană să iau de la el !" Când s-a repezit în mijlocul poienii la vultur, acesta a zburat într-un brad. Atunci a început a plânge călugărul : "Doamne, n-am fost vrednic măcar o pană din el să iau ".Şi se uita la vultur." Doamne,Doamne, ce pasăre frumoasă !" Dar deodată vulturul a început să cânte, o cântare cum nu a mai auzit el pe faţa pământului. Era îngerul în chip de vultur, dar el nu ştia; şi a stat şi s-a uitat la vultur, care i-a cântat 355 de ani. Părându-i-se că a trecut doar un ceas, călugărul, în timpul acesta, nici nu a îmbătrânit, nici nu a obosit, nici nu a flămânzit, nici nu a însetat şi nimeni nu a dat peste el. Zburând vulturul, monahul fiind cu cheia bisericii în mână şi-a adus aminte : " Vai de mine, nu mi-am luat nici fesul şi biserica a rămas descuiată; mă duc să încui biserica ". A venit la mănăstire, având cheia bisericii în mână, dar mănăstirea nu o mai cunoştea. Biserica era acoperită alfel, chiliile erau altele. Se gândi întru sine : " Doamne, ori eu mi-am ieşit din minţi, ori mănăstirea asta nu-i a noastră ". Ştiind că stătuse doar un ceas şi ceva, s-a dus la portar cu cheia în mână. Portarul vede un bătrân cu barbă albă, foarte strălucit la faţă şi-i zice : - Binecuvîntează, părinte ! Cu ce drum pe la noi ? - Fiule, mă duc să încui biserica. - Dar de unde eşti ? - De aici, de la mănăstire. - Dar unde ai fost dus ? - Până aici, mai aproape. - Părinte, nu eşti de la noi. - Nu mă cunoşti, fiule, dar eu sunt călugărul cutare, sunt paracliserul şi mă duc să încui biserica ! - Stai, părinte, mă duc să-i spun stareţului. Dar stareţul a visat în noaptea aceea o descoperire şi a auzit de trei ori : " Deschideţi porţile mănăstirii, ca să între porumbelul Domnului !" - Părinte, a venit un călugăr bătrân, luminat la faţă, zicând că el vrea să încuie biserica, că el este paraclisier. - Deschide-i, fiule, că o taină mare este aceasta ! Vino cu el la mine. Când a venit la stareţ, acesta l-a întrebat : - Părinte, mă cunoşti pe mine ? - Nu. - Dar mănăstirea o cunoşti ? - Nu o mai cunosc. Biserica o cunosc, dar parcă nu mai este aşa cum era. Avea alt acoperiş. - Dar unde ai fost plecat, părinte ? - Am fost până aici, în pădure. Stareţul a pus să se tragă clopotele mănăstirii şi a adunat în biserică tot soborul, care avea 300 de călugări. Apoi l-a adus pe acest călugăr în mijlocul bisericii şi l-a pus în faţa catapetezmei să-l vadă toţi călugării şi l-a întrebat : - Părinte, dintre toţi aceşti călugări, cunoşti pe vreunul ? - Viu este Hristos, nu cunosc pe niciunul ! A răspuns el. - Dar voi, îl cunoaşteţi pe acest călugăr ? - Nu-l cunoaştem, au răspuns ei. - Părinte, dacă spui că ai plecat de un ceas de aici, cine era stareţ când ai plecat ? A întrebat atunci stareţul. - Avva Ilarion. - Cine era ecleziarhul mare ? - Avva Ambrozie. - Cine era econom ? - Avva Chiriac. - Cine era veşmântar ? - Avva Gherontie. Atunci a spus stareţul : - Mare taină s-a descoperit între noi. Să vină arhivarul mănăstirii. Şi i-a spus : Du-te şi adă arhivele mănăstirii aici pe câteva sute de ani în urmă şi caută când a fost rândul acesta de călugări. A căutat cu 50 de ani, cu 100 de ani; a căutat cu 200 de ani, cu 300 de ani şi nu se găseau. Şi a căutat cu 355 de ani şi a găsit nişte registre mâncate de carii, vechi, rătăcite prin podul mănăstirii. Când a început a citi cutare, cutare, i-a găsit. - Părinte, dar când ai plecat ? - Trebuie să fie un ceas şi ceva. - Părinte, dar care a fost lucrul pentru care te-ai rugat lui Dumnezeu ? - Eu mă rog de mult avreme şi citesc rugăciuni la Maica Domnului ca să-mi arate Mântuitorul ceea ce spune în Psaltire : O mie de ani înaintea ochilor Tăi, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut ! - Părinte, iată că Preasfântul şi Preabunul Dumnezeu ţi-a împlinit cererea sfinţiei tale. N-ai vrut să crezi, sau ai crezut, dar ai vrut să te convingi. Iată, de când ai plecat, au trecut 355 de ani ! Bătrânul a început a plânge. Stareţul îi vorbi : - Vezi, părinte, că ţi-a arătat Dumnezeu minunea pentru că te-ai rugat cu credinţă. Dacă 355 de ani ţi-au părut că un ceas, acum crezi că o mie de ani este ca o zi înaintea lui Dumnezeu ? - Cred, părinte ! Atunci stareţul a poruncit ca un preot să se îmbrace repede în veştminte, a adus Sfintele taine şi l-a împărtăşit pe bătrân în faţa tuturor. Bătrânul a primit Sfintele Taine şi a zis : - Părinţilor, iertaţi-mă, că mare uimire mi s-a făcut. Faţa lui lumina ca soarele. Apoi a cerut iertare de la toţi şi a murit în biserică. ATENTIE !!! ÎN RÂNDURILE CE URMEAZĂ VĂ PREZINT CÂTEVA DIN CELE MAI FRUMOASE CĂRȚI PE CARE LE PUTEȚI CITI ONLINE GRATUIT. Aceste cărţi sunt pline de învăţături, pilde şi fapte ale Sfinţilor Părinţi, foarte folositoare oricărui credincios. Fiecare titlu are un link şi fiecare link conţine cartea titlului respectiv. Pentru a citi aceste cărţi daţi click pe linkul cărţii pe care doriţi să o citiţi. 1). EVERGHETINOSUL - VOL. I - II: ia601500.us.archive.org/26/items/Everghetinosul-VolumulI-ii/everghetinosul_vol_i_ii.pdf 2). EVERGHETINOSUL - VOL. III - IV: ia802707.us.archive.org/32/items/EverghetinosulVol.Iii-iv/everghetinosul_vol_iii_iv.pdf 3). MINUNI ALE SFINŢILOR ÎNGERI: drive.google.com/file/d/1V4dzUoqj3sXe5tktx8Nhk26MnHRzMVDC/view 4). PATERICUL EGIPTEAN: www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/pateric.htm 5). PATERICUL ATONIT: prieteniisfmunteathos.wordpress.com/2012/07/17/patericul-atonit/ 6). PATERICUL LAVREI PEȘTERILOR DE LA KIEV: www.pateric.ro/category/patericul-lavrei-pesterilor-de-la-kiev/ 7). VIAȚA, VEDENILE ȘI INVĂȚĂTURILE SFÂNTULUI IERARH NIFON AL CONSTANȚIANEI: www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/viata-invataturile-sfantului-ierarh-nifon/ 8). PUTEREA RUGĂCIUNII IERTAREA MORȚILOR: drive.google.com/file/d/1gYEigfAFgBfO49NiiCivSPvgYprVl-Ue/view 9). VIAŢA SFÂNTULUI SIMEON CEL DESCULŢ ŞI CU O SINGURĂ HAINĂ: drive.google.com/file/d/1BlbhhHFNOyW0H9meuGZtWsGlCqm_D_XB/view 10). VIAȚA ȘI INVĂȚĂTURILE PĂRINTELUI CLEOPA: www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/viata_p_cleopa.htm 11). O MARE MINUNE DIN VREMEA NOASTRĂ: www.munteleathos.com/Pagina/Afisare/Intamplari_minunate_O_mare_minune_din_vremea_noastra 12). ARĂTĂRI SAU VEDENII ALE PARINTELUI ILARION ARGATU: www.parinteleilarionargatu.ro/pagini/10/-Aratari-sau-vedenii-ale-parintelui-Ilarion-Argatu/ 13). SEMNELE VREMII - TAINA FĂRĂDELEGII: prosistemhaha.wordpress.com/tag/taina-faradelegii/ 14). VIAȚA SFÂNTULUI CUVIOS TEOFIL CEL NEBUN PENTRU HRISTOS: logos.md/carti/teofil/teofil/teofil.htm 15). CUVIOSUL SIMEON CEL NEBUN PENTRU HRISTOS ȘI SFÂNTUL IOAN PUSTNICUL: paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-21-cv_simeon_si_sf_ioan_pustnicul.html
Multumesc mult pentru efort asa luăm legătura cu cele cerești DOAMNE cit de minunat esti Multumesc DOAMNE AJUTA Multumesc Măicuță Sf pentru toate rugăciunile tale Amin Multumesc mult celor ce cîntă DUMNEZEU sa vă ajute Amin
PĂRINTELE CLEOPA - MINUNEA PRIN CARE SFÂNTUL ARHANGHEL GAVRIIL A DĂRUIT BISERICII CÂNTAREA AXIONULUI MAICII DOMNULUI Ia gândiţi-vă voi, dacă o sfântă icoană a Maicii Domnului, făcută de un pictor, este aşa de frumoasă, dar acolo unde sunt Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi, care îi cântă Maicii Domnului imnuri, şi cântările cele dumnezeieşti, oare ce limbă le poate grăi? Cum zice Apostolul Pavel: Am auzit acolo cântări, care nu este cu putinţă omului a le vorbi. Până la al treilea cer. Dar Maica Domnului este peste toate cerurile! Este lângă Sfânta Treime! Ce este acolo? Câtă slavă are Maica Domnului! Nu auziţi ce spune în Acatistul Sfântului Acoperă-mânt: "Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norul". Un nor poate să acopere un oraş, o ţară, dar Maica Domnului cu acoperământul şi cu mila ei acoperă toate popoarele lumii; că atâta putere a primit de la Mântuitorul. Oricine şi oriunde o cheamă: în pădure, în pustie, la câmp, în cetate, în casă, la închisoare, oriunde ar fi, ea aude, pentru că este pusă acoperitoare şi mijlocitoare a întregii lumi către Dumnezeu. Eram în Sfântul Munte Athos, unde trăiesc numai călugări care duc viaţă în feciorie şi în curăţie. Acolo nimic nu trăieşte parte femeiască. Este "Grădina Maicii Domnului", unde ea a predicat Evanghelia cu Sfântul Ioan Evanghelistul şi Sfântul Apostol Marcu şi cu Maria Magdalena. Acolo a fost oraş de păgâni când a ajuns ea. Când am mers la Protaton, în capitala Sfântului Munte, unde sunt cele mai vechi arhive ale Sfântului Munte de peste o mie de ani, acolo este o biserică foarte mare. În faţa acelei biserici este o piatră lată de câţiva metri pe care nu se prinde nici ploaia, nici zăpadă niciodată. Nimic, nimic, nimic! Rămâne tot uscată. Îi zice piatra sângelui. De trei ori pe an izvorăşte sânge dintr-însa şi curge sângele şiroaie şi se duce la temelia bisericii. Acolo, la anul 1274, în timpul împăratului Mihail al VIII-lea, Paleologul, când a intrat Papa Grigorie al X-lea în Sfântul Munte cu armata şi a vrut să-i treacă pe călugări cu sila la catolici, a tăiat pe piatră aceea vreo câteva zeci de călugări. Şi sângele drepţilor de trei ori pe an iese şi atunci se fac slujbe. Curge sânge timp de câteva ore din piatra aceea. Dar apă nu se prinde de ea, zăpadă nu se prinde, nimic, nimic. Este o minune mare. Tot acolo în biserica Protaton am văzut sfânta icoană Axionita - Maica Domnului cu doi îngeri care-i ţin coroana. Axionita sau "Axion Estin" pe greceşte înseamnă Cuvine-se cu adevărat. Aici ne-a povestit un părinte atonit istoria acestei icoane. În valea numită "Axion Estin", trăia un mare sihastru care avea ucenic un călugăr tânăr, pe care-l creştea, ca să rămână în chiliuţa lui. O chiliuţă sub munte, în pădure. Ei aveau această icoană vestită, Maica Domnului, în chilie. Odată călugărul cel bătrân a plecat la priveghere la Mănăstirea Protaton. Să ştiţi că la Sfântul Munte, la toate praznicele împărăteşti, privegherile sunt de toată noaptea. În tipicul mare al Sfântului Sava sunt puse 68 de privegheri de toată noaptea, în toate Duminicile şi în cele 12 praznice împărăteşti şi la Sfântul Ioan Botezătorul. Şi bătrânul i-a spus călugărului tânăr: - Eu mă duc la priveghere, tu rămâi acasă, fiule, şi-ţi fă pravila acasă, să nu rămână chilia singură. Călugărul cel tânăr a întrebat pe bătrân: - Ava, eu ce pravilă să fac? Dar călugărul bătrân i-a zis: - Fiule, tu n-ai să poţi priveghea toată noaptea. Citeşte la Psaltire două-trei catisme şi pe urmă du-te la icoana Maicii Domnului şi fă câteva metanii, să nu-ţi fie somn. Şi de câte ori te duci la icoana Maicii Domnului, să cânţi cântărea asta: Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slavită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Până atunci nu se ştia de rugăciunea "Cuvine-se cu adevărat". Numai atât se ştia în Sfântul Munte. Nu ştiau cum cântă îngerii în ceruri Maicii Domnului! Atunci călugărul tânăr a făcut cum a zis bătrânul: A citit câteva catisme la Psaltire, s-a dus la Maica Domnului şi a făcut câteva metanii. A mai aprins candela să nu se stingă şi iar a cântat: Ceea ce eşti mai cinstită Aşa a făcut până la miezul nopţii, ca să se lupte şi el şi să privegheze măcar atât; pe urmă să se culce să doarmă 3-4 ore, ca dimineaţa, când vine bătrânul, să se scoale iar la rugăciune. Când a ajuns la miezul nopţii, bate cineva în uşă. Dar el ştia că bătrânul nu vine niciodată în timpul nopţii, că era departe de biserică. Apoi cine să vină în puterea nopţii, să-i bată în uşă? N-a vrut să dea drumul. Şi aude un glas: - Evloghite, pater! (Binecuvîntează, părinte). El, când a auzit că cere blagoslovenie, a zis dinăuntru: - O Kirios! (Domnul să te binecuvînteze). Şi numai a intrat un tânăr foarte frumos, tot călugăr, foarte luminat la faţă, şi l-a întrebat: - Ce faci, frate? - Ce să fac? Merg să mă culc, că nu mai pot priveghea de oboseală! - Ce pravilă ai făcut de aseară până acum? - Aşa mi-a spus bătrânul, când a plecat la biserică, să citesc la Psaltire două-trei catisme şi pe urmă să cânt Ceea ce eşti mai cinstită şi să fac câteva metanii. Dar cel ce a venit i-a spus: - Nu se cântă numai Ceea ce eşti mai cinstită - Ba da! Aşa se cântă în tot Sfântul Munte, la toate mănăstirile. - Nu! Iată cum cântăm noi: Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu; cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru, şi pe urmă cântăm: Ceea ce eşti mai cinstită Dar călugărul a zis: - Eu aşa n-am auzit. Dacă vrei să-mi scrii, că vreau să învăţ şi eu rugăciunea asta. - N-ai aici hârtie şi creion? - N-am! Dar tare aş vrea să o învăţ şi eu! - Du-te afară şi adu-mi o lespede de piatră! Ucenicul s-a dus afară şi a luat o lespede, a curăţat-o el şi a spălat-o frumos. - Am să scriu pe dânsa. Şi căuta ceva, cu care să zgârie pe piatră. Dar călugărul venit îl întreabă: - Ce cauţi? - Caut un cui să scriu, căci creion nu am! - Nu-i nevoie să scrii cu cuiul! Lasă că scriu eu! Şi călugărul care a venit a început să scrie pe piatră rugăciunea cu degetul lui, ca prin ceară moale. Şi i-a scris foarte frumos pe greceşte toată cântărea: Cuvine-se cu adevărat (Axion Estin). Iar acesta a încremenit când a văzut că acela mergea cu degetul prin marmură ca prin ceară moale şi ieşea scrisoarea aşa de frumoasă. Şi se gândea: "Ce om este acesta, de scrie cu degetul pe marmură?" Şi după ce i-a scris, a semnat: "Eu am scris acestea, Gavriil, mai-marele voievod al puterilor îngereşti", şi a dispărut din faţa lui. Atunci călugărul a arătat piatra bătrânului când a venit, şi i-a spus toată întâmplarea cu Arhanghelul Gavriil. S-a împânzit în tot Sfântul Munte minunea aceasta şi din clipa aceea, în toate bisericile şi în toate cărţile bisericeşti, s-a introdus cântărea aceasta pe care o cântăm până astăzi: Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu; cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slavită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu - Cuvântul ai născut; pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Amin. * Cine poate spune toate minunile Maicii Domnului? Nimeni nu le poate spune, pentru că sunt în tot pământul şi se lucrează cu fiecare suflet. De aceea vă rog să aveţi toţi icoana Preasfintei Nascătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria în casă. Să vă siliţi cât mai mult să lăudaţi pe Dumnezeu şi, după Dumnezeu, pe Maica Domnului şi apoi pe sfinţii lui Dumnezeu, pentru că Maica Domnului este ocrotitoarea şi mijlocitoarea întregii lumi! Când a fost Mântuitorul pe Cruce, nici acolo n-a lăsat fără îngrijire pe mama lui. I-a spus Sfântului Ioan Evanghelistul: Fiule, iată maica ta! Şi dintru acel ceas a luat-o ucenicul întru ale sale, că cincisprezece ani a mai trăit Maica Domnului, după Învierea Mântuitorului şi după Înălţarea la cer. Şi a stat la Efes, la casa Sfântului Ioan Evanghelistul, şi el îi purta de grijă. Iar ei i-a zis: Maică, iată fiul tău! Spune Sfântul Ioan Gură de Aur: "Prin aceste cuvinte ale Mântuitorului de pe cruce, ne-a făcut pe toţi fii ai Maicii Domnului". Toţi creştinii de pe faţa pământului suntem fiii ei, pentru că ne-a lăsat în ocrotirea Maicii Domnului. De aceea vedeţi că cele mai multe biserici din lume, din toate ţările, sunt făcute în numele Maicii Domnului. Să aveţi mare credinţă şi evlavie în rugăciunile ei! SURSA: www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou43.htm
