Călătorie feroviară/Passenger View Iași - Pașcani, Romania[August 2019] 

Frumoase locuri avem în România.👏👏👏🇷🇴🇪🇺

O linie de cale ferată foarte frumoasă. Mulțumesc pentru film. O călătorie frumoasă pe RU-vid. Dankeschön!

Peisaje încântătoare, mulțumesc frumos pentru publicare ! ❤

Frumoasele plaiuri moldave...

Tare frumoase locuri. Frumos traseu. Felicitări realizatorului!

nice my friend we do nor have that many trains most are burnt I myself rely on my car 24 year nissan sentra to get me around and bike sym citycom 300i transport is had so many potholes

Legat de câmpurile de bătălie de pe Șaua Ruginoasei care apar în cadru între 20:25 și 20:45, redau amintirile unui flăcău dintr-o localitate învecinată orașului Iași care a fost mobilizat ca premilitar la săpat tranșee în martie-aprilie 1944:„ La începutul lunii Aprilie a anului 1944, înaintea primelor lupte de la Târgu Frumos, tata, fiul cel mai mare al familiei Manolache și Maria Sava din satul Fântânele, comuna Focuri, județul Iași, a fost mobilizat la săpat tranșee în calitate de premilitar în cadrul Centrului de Pregătire Premilitară Podu Iloaiei, al Subinspectoratului de Pregătire Premilitară Iași. După încetarea luptelor de la Târgu Frumos, pe la jumătatea lunii Mai tata primi ordinul să se deplaseze împreună cu ceilalți premilitari mobilizați, cei mai mulți fiind flăcăi de același leat cu el, în zona operativă la Stânca Roznovanu, un sat situat la vreo 18 kilometri la nord de Iași. Ajunși acolo au fost imediat luați în primire și puși din nou să sape tranșee în timpul nopții, tranșee care erau ocupate ziua de trupa combatantă, care mai schimba sporadic câte un foc de armă cu inamicul sovietic aflat pe partea cealaltă a frontului. Din când în când în timpul zilei apărea pe cer „Neață”, un avion sovietic, burduhos, care zbura la mică înălțime având lateral o ușă larg deschisă, în cadrul căreia se vedea agitându-se un soldat sovietic. Acesta împrăștia sporadic în aer câte o grămadă de manifeste defetiste destinate românilor, în care aceștia erau îndemnați să lase armele și să iasă din război. Ziua, tata și camarazii lui premilitari stăteau în spatele frontului odihnindu-se după munca de-o noapte la tranșee, privind spre cerul de vară, albastru-spălăcit, la zborul neobosit al lui „Neață” care împrăștia manifeste aproape în fiecare zi fără să pățească ceva. Noaptea băieții treceau din nou în linia întâi, săpând în continuare la tranșee de-a lungul liniei frontului, aflat într-o oarecare acalmie, sub cerul înstelat al verii. De frica rușilor bunicul Manolache Sava, împreună Maria nevasta lui și cu ceilalți copii mai mici rămași acasă, s-a refugiat în grabă încă de la începutul lunii Martie 1944 la niște neamuri, undeva mai departe de linia frontului, lăsându-și casa de izbeliște. Când în dimineața zilei de 20 August 1944 frontul a fost rupt de sovietici, la Stânca Roznovanu s-a declanșat infernul, românii și nemții fiind împinși către Iași. Rămași fără comandă, premilitarii s-au împrăștiat care încotro ca potârnichile, scăpându-și astfel pielea, fiecare cum a putut. Câteodată tata îmi povestea cum, fugind din calea armatei sovietice aflată în plină ofensivă, vedea cu groază în fața lui cum sărea scoarța de pe trunchiurile copacilor, smulsă de gloanțele puștilor și mitralierelor rusești, gloanțe care le șuierau înfricoșător pe la urechi și cum băteau salvele de „Katiușe” pe metrul pătrat, răscolind pământul cu găurile uriașe ale exploziilor care distrugeau tranșeele, unele umplute cu cadavrele soldaților sfârtecați. Alte tranșee rămase goale erau părăsite în grabă de trupa înspăimântată de tăvălugul sovietic de foc, tranșee la care premilitarii trudiseră în zadar toată vara cu mâinile lor bătătorite de cozile cazmalelor și lopeților.” (Valentin Sava - „Pasager în Trenul vieții”, 2022, din capitolul „Puțină istorie”).