Ai foarte mare dreptate. Fiecare are timpul sau! Insa exista cateva probleme aici: 1. Frica (sau frica + responsabilitati...si mai rau) - ai apucat-o pe un drum si realizezi pe parcurs ca nu e ceea ce iti place, dar ti-e frica sa te reorientezi. Cu cat inaintezi in varsta, cu atat frica e in crestere. Daca ai responsabilitati (chirie, copii) nu iti permiti o reconversie. Pana esti in anii de liceu e ok, dupa e mai dificil. Dar am intalnit si o persoana cu mult curaj care a facut o facultate si un masterat in domeniu, s-a angajat pe o pozitie frumoasa in domeniul respectiv, dar a urmat in paralel cam un an de zile cursuri in cu totul alt domeniu apoi si-a gasit de munca in domeniul respectiv pt. ca aia o pasiona (pe un salariul la jumatate, pentru inceput). E nevoie de mult curaj! 2. Sistemul de invatamant din Romania, care te invata de toate, dar nimic! Ar trebui sa existe psihologi, teste de personalitate/talente/inclinatii pentru a se descoperi fiecare copil ce trasaturi definitorii are si spre ce cariera ar fi indicat sa se orienteze. La noi a incercat dl. diriginte cand eram in liceu sa faca asta. Am dat un test de cateva pagini cu tot felul de intrebari interesante...dupa care nu am mai primit rezultatele niciodata...Ar trebui sa se ia in considerare serios treaba asta. Copii au nevoie de indrumare! 3. Nu toata lumea are pasiuni/ inclinatii spre ceva. Departe de mine gandul de a fi rea, insa daca toti am merge pe ceea ce ne pasioneaza nu am mai avea oameni care sa faca si "munca de jos"...si e nevoie si de oameni din acestia. Ei se complac in situatia asta cu minimul pe economie toata viata si aia e. Eu am ajuns unde am ajuns prin niste conjuncturi foarte ciudate. Nu asta m-am gandit ca va fi drumul meu si nici nu l-am ales in totalitate e...nici nu e ce ma gandeam ca voi face. Dar nu ma pot plange. Acum imi place si fac bine si cu drag ceea ce fac...si sunt si perfectionista. Indiferent ce facem, zic ca cel mai important e sa ne straduim sa facem un lucru de calitate. Numai asa vom fi multumiti de noi insine, indiferent de suma de bani care ne intra lunar in cont. Te pup, ai abordat un subiect interesant. Mult succes in continuare! :*
Interesante puncte ai surprins Bianca. Intr-adevar nu toata lumea se naste inginer si nu toata lumea are vreo pasiune sau ganduri spre o anumita cariera. Si asta e ok, nu toti suntem la fel. Asa-i, munca de calitate, e cea mai importanta! Cat despre Romania, e trist ca tinerii nu sunt ajutati sa isi descopere pasiuni sau ceea ce ar putea sa urmeze. In schimb, avem mult stres si examene nationale peste examene, ca asta are nevoie un tanar care are asa presiune mare cu ceea ce trebuie sa aleaga pe viitor, fix de examene. Ar fii de ajutor sa poti sa dai cateva teste de personalitate, sau sa se faca programe in care sa mergi in practica sau sa poti vedea cateva locuri de munca din diferite domenii, sa vezi daca ti-ar placea.. ar fii de ajutor, cred eu. Mersi la fel, mult succes! 😘😘😘
eu sunt la o școală gimnazială de la sat, clasa a 8 a și în clasa a 5 a nu îmi plăcea deloc matematica. În clasa a 6 a , semestrul al doilea , am zis că fără matematică nu prea poți să te descurci, și m am apucat de învățat, neștiind ce vreau să fac mai departe. Am început să învăt serios , și am văzut că țin mult mai ușor minte lucrurile la geometrie, și că o înțeleg mai bine. În vara dintre a 6 a și a 7 a , am fost într-o tabără de desen, doar pentru a face ceva și să mai ies și eu vara din casă, acolo am descoperit că îmi place foarte mult să desenez , și mai ales să desenez monumente, clădiri, etc. De atunci am învățat foarte mult la geometrie, bine înțeles că nu am neglijat algebra, dar înțelegi tu. Când am fost întrebată ce vreau să fac în viață, eu am spus că arhitect sau scriitor, iar oamenii au zis că nu se câștigă și că ar fi mai bine să renunț, iar ca să spun așa, chiar și unii profesori mi au spus la fel, iar asta m a dezamăgit foarte mult. În clasă a 7 a , pe la sfârșitul semestrului 1, a venit un profesor nou de desen în școală iar el m a învățat că dacă vreau să devin arhitect sau scriitor, ar trebui să îmi urmez visul până la capăt. Așa am făcut, iar acum, sunt 100% sigură că vreau la liceul de arhitectură, și părinții mei mă sprijină foarte mult și le sunt recunoscătoare ❤
Sunt în clasa a 10 a, vreau să dau pe viitor la o facultate de arhitectură, ai dori să faci un video despre ,,cum să te pregătești pt. facultatea de arhitectură"?🥺🥺🥺
Foarte frumos vlog-ul ! Si eu vreau sa devin un arhitect pe viitor ! Acum merg pe clasa a X-a si sunt la un liceul de arte ( specialitate arhitectura ) si imi place foarte mult ceea ce fac. As avea o intrebare de spus. Dupa ce vei termina facultatea de arhitectura in America , vei ramane in America la munca ? Big like si succes in ceea ce faci !
Ce norocos esti sa fii la profil de arhitectura! Spor la munca! Inca nu stiu ce o sa fie atunci, mai sunt cativa ani buni, dar mi-ar placea si sper sa profesez in America. Multumesc pentru apreciere.
Sunt clasa a XI-a la filologie si ma bate gândul să merg pe construcții si arhitectura dar in același timp as incerca si la jandarmerie,nu prea au legătură dar sunt destul de nehotărât
Bacul l-am picat iar. Toate visele mele sau distrus. Nici nu știu unde mă pot angaja fără bac fara să "îmi rup spatele". De muncă fizică sunt praf nu îmi permite sănătate și fizicul. Ce sa fac? Ai mei nu mă vor tine pe banii lor degeaba! Când să învăț pentru bac daca mă angajez, deoarecel-am picat a doua oară, mai ales că l-am picat la mate (mate-info)?! Ce să fac?!
@@OanasiIonutTamas putin...asta a fost in primii 2 ani... apoi totul a prins culoare... a fost pasiunea mea de mica.... :) etocmai ceea ce ai spus tu in video... totul tine de pasiune, sa simti exact ca asta e ceea ce vrei tu sa faci ... :)
