Te simt. Sunt tatăl unei fetițe de 6 ani cu autism. Nu am părăsit familia. Facem terapie ABA. Am mai făcut un copilaș, sper sa fie sănătoasă. Cea mai mare frica a noastră este să se poată descurca când noi nu vom mai fi. Nu mai fumez, nu mai beau deloc de câțiva ani, doar ca sa trăiesc mai mult să-i pot fi alături. Sper că și surioara o să aibă compasiune față de cea mare și nu o va lăsa la greu. Mare respect pentru tata lui Alex și pentru Dorin că abordează tema respectivă! Curaj. Hai să-i iubim așa cum sunt.
Un tata cu o gîndire sănătoasă și un vocabular cum mai rar întâlnești.Un om simplu care nu face o problema din tragedia lui,cu siguranță numai el știe cita durere are in suflet.Sanatate vouă și copilașilor voștri.
Un tata puternic si empatic. De regula, tatii parasesc asemenea familii si ramane mama cu copillul si problemele. Aici familia si-a unit fortele si merita tot respectul. Societates noastra trebuie sa schimbe viziunea fata de problema in cauza.
M-am regasit in acest monolog. Societatea noastra nu este pregatita să accepte copii speciali,am simtit-o pe propria piele, atunci cind am fost alungați de educator cu cuvintele ca ,,..locul copilului tau nu este la gradiniță ci la psihiatrie,, A trecut un an jumate de cind nu mai fregventam gradinita,si nu este nici o tragedie. Am invățat cum sa ne comportam, facem terapia comportamentala, avem o fetiță minunata cu care ne mindrim, cu mici pași spre succese. Iar părinților le doresc răbdare, optimism si să-și iubeasca copilul necondiționat.
Dintr-o suflare am ascultat acest interviu. Vreau sa vin cu un mesaj către toti parintii care se confrunta cu aceasta problema. Copii cu autism au un viitor, dar asta implica atîtaaaaa muncă. Mamica mea- adevarat EROU! Nu sesizam exact la 10 ani ce se petrece cu fratele meu, ce nu e ok cu el…… Fratele meu la vîrsta de 3 ani a fost diagnosticat cu autism sever, prognoza era-va fi o leguma toata viata, nu va vorbi, nu va putea face nimic…. Pe atunci nu se prea stia de autism, prin 2007( a fost diagnosticat). A urmat o serie de crize, uneori era dezastru total, se mutila, striga, batea, plingea….. biata mea mamica…. Atita suferinta a indurat, atita chin…..dar atit de puternica…….. fratele meu nu putea face nimic, absolut nimic!!!!!! A incercat mama diferite centre- dar nu vedea rezultate, a exclus toate tipurile de medicamente de linistire si a inceput ea singura sa fie terapeutul fratelui. Timp de 2 ani, Paul a facut progrese extraordinare. El a invatat alfabetul, mai apoi a vorbi….. a invatat a citi, juca, socoti, exprima……. Astfel de la 5 pina la 7 ani a reusit mama impreuna cu el sa îl aduca la asa nivel incit sa mearga in clasa întîi la un liceu simplu alaturi de semenii lui. Paul iubeste foarte mult matematica- chiar pot sa spun ca e GENIU…… el in clasa 2-a stia matematica de a 4-a, facea cursuri de matematica aprofundata, limbi straine, domeniul IP la academia STEP, academia de Sah…. Ce vreau sa zic ca acest autism necesita foarte foarte multi bani, acesti copii mereu trebuie sa fie ocupati pentru a nu avea timp sa intre in crize, si anume ceea ce le place. A fost groaznic de greu, nu mai zic de acceptare din partea societatii. Acuma Paul e clasa a 11-a, are 17 ani, e la liceu, profilul real…… ne mîndrim cu el, este foarte foarte bravo, invata foarte bine, si practic imposibil sa îl deosebesti de alti copii( desigur are specificul lui, motorica slab dezvoltata, sarituri, emotii care nu le poate controla uneori), dar e foarte foarte bine. El este absolut independent. Se descurca singur cu transportul in tot orasul, care il cu oaste mai bine ca mine, singur isi face de mincare, singur face curat, pune la spalat, isi alege haine, teme, decizii…… doreste sa invete dupa 12 clase peste hotare. Parintii au un pic de rezerva fiindca totusi au frica, dar mai este un an la dispozitie. Vreau sa zic parintilor sa aiba curaj, sa creada. Paul este exemplu VIU ca se poate, iar mama- o Eroina!!!! Va doresc sanatate si mari succese☺️
Sănătate mămicii Dvs...întradevăr o Eroină,multe din păcate cedează psihologic și clar că nu este de judecat,întradevăr pentru un părinte e greu de acceptat situația.
Și dvs. sunteți o sora minunata , multi copii au resentimente față de frații lor daca primesc mai multa atenție și dvs. vorbiți așa frumos de el , pe lângă toate provocările și greutățile întâmpinate.
Traiesc deja 5 ani in pielea lui Alexandru, la fel am un copil cu autizm . Tot ce a fost spus in acest video e de parca se vorbeste despre copilul meu. E adevarat ca cu asa societate care avem astazi exista o frica mare. ce va fi de asa copii dupa ce noi parintii nu vom mai exista!! Dorin multumim pentru acest reportaj, speram ca va fi vazut de multa lume si chiar de femeile din trolebús!
Tații părăsesc copii cu probleme mai puțin grave, dacă pot să mă exprim așa. Un tată exemplu care se implică în viața copilului fiind conștient că este în egală măsură responsabil pentru copil ca și mama. Bravo! Și bravo părinților care au educat acest tată.
Imi plinge sufletul de tristete.stiu ce inseamna si simt pe propria persoana zilnic durere cind vezi copilul nevinovat suferind pe viata.Fiti puternici si nu cedati!
Un bărbat,soț, tata adevărat, puternic înțelept,împreună cu femeia, soția si mama adevărată,puternica și înțeleaptă. Părinți adecvati,care cu adevărat iubesc enorm unul pe altul și cel mai principal pe copilașul lor. E enorm de grea situația cu copilul.dar ei au făcut totul și fac pentru copilașul lor . Dumnezeu sa va dea puteri,multa multa sănătate și răbdare. Și un mulțumesc mult pentru sinteti asa părinți. Ca sunteți părinții lui. Mulțumesc lui Dumnezeu ca i a dat copilului anume pe voi in calitate de parinti. Ma aplec pina în pamint în fata voastră.
Cata înțelepciune are ACEST tata ! Cata dragoste sa simte ..Cata iubire....foarte rar am întâlnit asa persoane ! Multa sănătate la toata familia voastră frumoasa! Succese bune și mai departe!
Acesta nu este un erou , e un tata adevarat , care isi iubeste copiii , care a inteles la timp ce e mai de pret in viata , e bravo si curajos si pentru ca are o sotie , care n-a lasat miinile in jos . Sasa va reusa neaparat in viata pentru ca are dragostea parintilor . Succese!
Mulțumesc Dorin pentru acest interviu. Complimente tatălui și mamei pentru râvna cu care cresc un copil.Toti copiii sunt la fel,depinde cu ce ochi privești la ei. Ar fi bine să arătați acest interviu la televiziunea națională ca mai multă lume să înțeleagă ce este un copil "special" Sunt mamma de un băiat cu dezabilitate născut și crescut ,slava domnului,în Italia ce are 8 ani.Cind ne întoarcem în țara ne confruntăm cu aceleași situații.Cel mai trist că lumea la noi în primul rând judeca,în al doilea rând nu știe cum să explice ce este dezabilitate. În curtea casei mamele explică la copii ca "acesta e un copil bolnav".ba nu e bolnav are o disfuncție de gândire,mișcare,vedere,nu o boală. Are dreptate tăticul ca nimeni nu e păzit de o năpaste.Chiar și un copil aparent sănătos nu se știe ce viitor are. Va doresc multa sănătate și răbdare să puteti sa il puteti vedea independent cît de cît.
Se vede ca este un tatic implicat si chiar daca trece cumva deja peste situatiile jenante - orice tata, sufera in interiorul lui. Dar cat de frumos si linistit vorbeste despre aceasta situatie, un tata de nota milion!
Sunt mama unei fetițe de 11 ani născută cu suferință fetală acută.Cea ce povestește domnul e tot cea ce trecem noi și aceiași frica am și eu,aceleași speranțe pentru viitorul ei!Sperăm un viitor cît mai ușor pentru acești copii minunați!
Dragii Mei!!! Domnul sa va sustina in tot si toate. Am baut din acelas pahar 22 ani. De aia va inteleg si va sustin, va doresc multa sanatate, rabdare, sustinere din partea. societatii.
Tu faci așa o treabă!!! Ceea ce tu faci, Dorin, este incredibil! Sper sa deschidă asta ochii tuturor! Acest tată este incredibil! Eu sincer nici nu pot formula ce simt!!! ❤️
Tot respectul ptr acești părinți! Dumnezeu sa le călăuzească pașii, astfel încât Sascha și alți copii ca el sa-si găsească locul in societate. Locul meritat! Sănătate și mult curaj ptr viitor!
Am ascultat cu mari emotii acest interviu.... Da , avem o mare problema , un adevarat handicap in societate . Prea mult judecam . Empatia si Compasiunea este straina multor din noi . Toti se nasc pentru a fi fericiti , fiecare are locul lui sub soare . Sanatate si putere acestor parinti . Oameni si parinti adevarati . Parinte nu te nasti , parinte inveti sa fii..... Multumesc ....
Am privit cu lacrimi in ochi!Multumesc pentru acest interviu!🤗 Multa rabdare si putere mai departe voua! Sunteti o familie tare frumoasa si tare mii draga de voi!🤍 Un exemplu demn de urmat, a unui barbat adevarat,un exemplu al unei familii care te motiveaza sa fii mai puternic, sa iti iei viata in propriile miini si sa mergi mai departe!🔆
Așa copii sunt niște îngeri dar pentru părinți o durere. Sunt foarte mulți copii cu așa probleme dar foarte mult contează familia și ce-i din jur. Și părinții mei sunt atît de puternic ca dumneavoastră să vă dea Dumnezeu multă răbdare și putere. Dorine multă sănătate
Mă bucur că sunt aceste monologuri, îmi pare rău că doar cei care au RU-vid pot să le vadă. De la acest bărbat am auzit nu doar cuvinte înțelepte, ci mai degrabă o problemă care trebuie sa fie auzită! Astfel, noi dragi moldoveni trebuie să fim cu mintea mai deschisă! Mult spor și energie familiei!
Felicitări părinților!, multa putere, cunoaștem și noi acesta lume avem gemeni de 5 ani, cu elemente TSA, muncim cu terapiile, sa facem ce putem pentru ei, sănătate tuturor!, felicitări pentru interviu, va urmaresc cu drag!
Un TATĂ Exemplu! Știu despre ce vorbiți, cunosc prin ce ați trecut... și atitudinea multor maturi părinți, lasă mult de dorit în loc de empatie dau dovadă de o educație foarte proastă... Să fiți Sănătoși cu Doamne Ajută în tot ceea ce faceți!🙏
Foarte frumos și responsabil din partea părinților. Mi-aș dori să accepte toți că dezabilitatea este un alt tip de persoană și nicidecum boală. Acceptarea și implicarea este tot de ce au ei nevoie!
Un monolog foarte puternic, ma bucura ca oamenii încep sa își împărtășească istoriile din viața, le fac cunoscute ... ca acei oameni mai puțin curajoși sa înțeleagă ca mai sunt oameni cu asa "probleme" și viața continuie frumos.
Doamne acest Tata este un egzemplu bun de urmat sanatate copilasilui vostru voua putere si rabdare cu respect si plecaciuni voua team ascultat si team urmarit cu drag team ascultat cu lacrimi in ochi🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏
Felicitari pentru asa mentalitate ! Si noi avem un baietel de 5 ani cu autism facem terapie aba logopedie si kinetoterapie dupa 1 an deja avem rezultate f bune si simtim ca suntem pe drumul cel bun ! Sotul este sprijinul nostru principal !
Dumnezeu sa le binecuvinteze in toate cele bune, multa sănătate și sa aibă și mai departe puterea și răbdarea cu societatea neintelegatoare. Le doresc o iubire dulce credincioasa de nedespărțit între copii.
Va mulțumesc din suflet D. Galben pentru așa interviuri ! Am citit undeva, că copiii , înainte de a veni pe lume își aleg părinții , și nu întâmplător Alexandru și-a ales acești părinți , a știut ca vor putea, că îl vor iubi necondiționat , și sunt deosebiți 😇😇😇. Am citit mai demult și povestea mamei , cu multe detalii despre nașterea și ulterior operațiile prin care a trecut Sașa, , dureros , strigător la cer …Apreciez mult și sinceritatea cu care a vorbit tatăl , mai rar întâlnită în prezent . Va doresc multă sănătate și răbdare!
Cat adevăr vorbeste acest tată. Problemele pe care le avem noi, societatea, sunt egale cu 0, pe lângă ceea ce trăiesc acesti părinți. Case, mașini, bani, asta e bătaia de cap a tuturor în zilele noastre, dar trebuie sa mulțumim Domnului zi și noapte ca avem copii sănătoși. Chiar dacă acest OM, spune ca nu trebuie sa-i jelim, eu totuși as spune ca trebuie sa admiram asa părinți, cu atâta rabdare, putere și optimism. Eu lucrez de 8 ani la o cantina sociala. Avem o buna parte de angajați cu dizabilități și vreau sa zic ca cand mi s-a propus sa lucrez în aceasta cantină, am stat și m-am gândit mult în cateva zile : "Cum o sa lucrez cu ele? Cum o sa ma descurc? O sa fac fata situației? O sa poată ele lucra? " Și multe alte întrebări îmi puneam. La început mi-a fost foarte greu. Fiecare fata avea caracterul sau, aveau deja și varste de peste 20-30 ani. Nu au lucrat niciodată nicăieri. Dacă le ziceam sa faca asa sau altfel, se supărau, se certau cu mine, nici chiar eu uneori nu puteam sa rezist, puteam sa le cert sau sa le cicalesc. Ele nu se înțelegeau între ele uneori. Incet-incet le-am învățat ca sunt unele reguli care trebuie respectate, ca sunt unele lucruri care trebuie făcute la timp s. a. m.d. Astăzi, fetele lucrează foarte bine. Lucrează, se simt mai importante, se simt utile, s-au schimbat spre bine. Chiar una din ele, le-a făcut observație de câteva ori fetelor ca sa se adreseze la mine cu "doamna", căci îmi ziceau pe nume și eu nu le-am zis niciodata sa-mi zica doamna, nu vroiam sa se simta mai inferioare mie. Ma uit la ele și îmi pare ca parca lucrez cu niște oameni obișnuiți, fără careva dizabilități. M-am deprins cu ele și parca asa e de când lumea, desi probabil în societate mai sunt oameni care ignora copiii cu dizabilități.
Un exemplu de bărbat, soț, TATĂ!!!! Mulțumim pentru interviu, cum spun eu suntem atât de fericiți pentru că suntem liberi să acționăm, să învățăm din tot și de toate, pentru că suntem sănătoși....
Bravo Alexandru!!!! Ai fost pacientul meu la spitalul de boli infectioase T. Ciorba in 2019 in luna mai. Ai dreptate in toate...succese mari, tarie de caractèr mai departe....
Tot respectul si jos palaria,tata in tot sensul cuvintului. M-am regasit in acest monolog,avind si noi un copil cu nevoi speciale.Foarte des intilnind priviri si fraze urite in partea noastra (мамаша забери своего необычного ребёнка)😭sa spun dureros nimic sa nu spun....dar asta e realitatea .Orce nu ar vedea ei ,,copilul nostru este cel mai iubit,cel mai frumos si cel mai scump❤ Si da,Sanea vostru este un norocos pentru ca a ales familia voastra.Sanatate si mult succes🤗
Bravo ! Salutări din România! Felicitări pentru tot ce faceți !Mai rar întâlnești așa părinți responsabili și cu atâta iubire pentru copii lor dar și pentru alții.Majoritatea bărbaților fug pur și simplu din fața problemelor grave de sănătate a copiilor lor ,îi părăsesc și nu-i mai interesează de soarta lor niciodată. Acești părinți nu merită nici un respect pentru că dau dovadă de lașitate și dezinteres de propria lor familie . Sănătate vă doresc d-voastra și familiei și tuturor familiior care se confruntă cu diferite probleme de sănătate grave și mai puțin grave ! Succes în continuare pentru a avea rezultate cât mai bune pentru Sașa și pentru a ajuta și alți copii !
Spectrul de autism e un mod de a fi diferent de cea ce noi considerăm "normalitatea". Aceste persoane nu trebuie sa fie emarginate in școli particulare dar trebuie sa fie integrați cu toți...numai așa vor putea să progreseze! Să ai o așa persoană în familie te îmbogățește pentrucă te învață mult, îți umple viața de iubire și voință de te-a instrui și mai ales îți deschide mintea. Îmi pare bine că omul acesta de la omofob, xenofob și rasist a trecut să fie o persoana care respectă pe toți ceilalți care sunt diferiți.
Tristă situația dar bucuros pt acești copii care au parte de dragostea părinților,rudelor. Avem un băiețel de 4 ani diagnosticat cu autism la virsta de 2 ani,in SUA. Sa intors lumea invers. Dar e al nostru,mergem inainte. Situația e mai tristă pt ca statistica ne spune ca in real rata e m m mare. Un copil special din 40. Se vb chiar de 1/30. Mai corect este Spectru de autism. Acești copii sunt f emoționali,chiar daca nu tot timpul redau asta. Respec si multă baftă tuturor părinților cit si celor care sunt implicați si ocupați cu acești copii. Sper societatea in RM să recunoască,înțeleagă si să educe proprii copii im bune maniere că acesti copii sa nu aibă de suferit.
Păcat că astfel de situații în societatea noastră sunt tratate drept acte de eroism. După mine, tatăl a făcut exact ce trebuia să facă. Respect și sănătate întregii familii!
Cred ca micuțul și-a ales foarte bine parintii primea de a veni pe această lume.A stiu ca va avea parte de iubire si caldura,si va fi acceptat si iubit pentru ceia ce este.Cred ca sant foarte putini bărbați cu asa gandire si educației ca tatal băiețelului .Se vede ca a fost crescut si educat de parintii de nota 10..Multa sanatate in continuare si speram ca mentalitatea la lumia noastră sa se schimbe si sa vada acesti copii cu dizabilități ca persoane normale ❤
M-am regăsit în totalitate în acest subiect,abordat cu brio.Avem un fecior de aceas vîrsta cu elemente din spectru autism,si dragă Tăticule v-ați exprimat bine pe înțelesul tuturor. Am vrea să fim susținuți,auziți de organele corespunzătoare. MULT succes Domnu sa va binecuinteze in continuare.
Soţia dvs a avut noroc de un aşa soţ şi tata. A avut si are susţinere, puţini aşa barbaţi. Majoritatea pleaca când dau de greutăţi, sau stau alături dar se fac ca nu vad nimic, nu pariticipa cu nimic în soluţionarea problemelor, dar mai creaza altele in plus.. Tare am nevoie şi eu de astfel de susţinere, singura sa te lupţi e foarte greu, te distrugi psihic şi fizic.
Ce părinți minunați- informați, luptători și cel mai principal plini de dragoste. Mulțumesc pentru interviu. Sănătate și putere mai departe, Sașa e în siguranță cu voi.❤
Ne regasim complet in ce descrii. Si socul diagnosticului, chestia cu prietenii care dispar aproape toti, si terapia comportamentala pe care cei ce nu stiu despre ce e vorba o considera ca dresajul cainilor, si criticile celor din jur care care ii considera copii needucati sau razgaiati, si discriminarile din scoli etc etc etc
Veniți în America, aici mai mulți oameni apreciază autismul și există a școală speciala pentru ei, și te vor intimpina cu placere și încă statul va plătește ca ai un copil cu dizabilități
Plâng. Îmi pare foarte rău pentru societatea noastră, vreau tare mult sa devenim mult mai toleranți la acest capitol Un mare mulțumesc Dorin, superb monolog! Dvs. Alexandru, multă răbdare și sănătate pentru Sășuca! Din partea mea, respect și admiratie❤️
O problemă mai severă ar fi ignoranța și negarea părinților. Se pierde timpul și copilul nu poate fi ajutat și acceptat de cei care ar trebui să-i fie sprijin. Mai multe așa materiale ar fi benefice pentru societate. Mulțumesc Dorin pentru promovarea acestor exemple.
V-ar privi si mai multi daca ar fi posibilitatea de “captions”. Interviul te lasa fara cuvinte… lumea are nevoie de asa “destainuiri”, va deveni mai buna si inteleapta… 🙏
Extraordinar om și mod de a relata. Chiar nu am cuvinte, absolut minunat. Un om de o inteligenta primară ieșită din comun. Am fost fascinat de interviu.
Mă bucur căci sunt bărbați, bărbați care ține piept la greutăți, căci nui usor ,am un fiu de 25 ani cu retard mental un băiat ca un brad frumos ,înalt si foarte glumeț ,Dar are dorința mare sasi vadă verișorii care sunt dusi prin țări străine ,când se întorc le scriu intrați la Gheorghe căci va duce dorul ,rude apropiate care nu recunosc bolnavii pentru ei e o greseală căci so născut, eu ca mamă il iubesc foarte mult,si pe toți copilașii cu dezabilitati ai iubesc si răbdare la toți părinții! !!!ACIASTAI CRUCEA NOASTRĂ SI BUNUL DUMNEZEU NE DĂ CELOR PUTERNICI ,SI TU TATA DRAG ESTI VOINIC ,❤❤❤MULȚUMIM DOMNULUI PENTRU TOATE