Am dorit să-Ți fiu, Iisuse, o lumină dulce, însă, parcă Ți-am fost numai un sărut pe Cruce, și-am dorit să-Ți fiu o mână moale și ușoară, însă, parcă Ți-am fost numai cântec și povară... Am dorit să-Ți fiu un zâmbet într-un ceas de jale, însă, parcă Ți-am fost numai plâns și dor pe cale, am dorit să-Ți fiu o umbră într-o grea dogoare, însă, parcă Ți-am fost numai dragoste ce doare... Am dorit să ai, Iisuse, un alin în mine, dar atât de prea departe dragostea mea vine şi-a Ta sete-ndepărtată nu se mai alină - orişicât Ți-ar fi de dulce, apa mea-i puțină... Doamne, când va fi, odată, să nu-Ți fiu departe, tot ce n-am putut fi-n viată să-Ți pot fi în moarte, și-apoi, după Înviere, până-n Veşnicie, ce n-a fost nici Ieri, nici Astăzi, măcar Mâine fie.
