Nu pleacă și din multe alte motive! Zona de confort in care simte siguranță,obișnuință,dependenta,planul financiar la comun si presiunea familiala și socială,schimbarile nu sunt tocmai usoare,sunt obositoare de regulă ,e nevoie de curaj, determinare,hotărâre și o motivație la superlativ ,...așadar nu neapărat daca nu iubește ajunge să părăsească ....unii așteaptă momentul propice,alții nu o vor face niciodată dar vor găsi refugiu în altfel de conjuncturi 😊Paradoxal sunt care iubesc și totuși părăsesc..... nici ei nu știu de ce anume dar vor incerca sa argumenteze macar pentru simpla lor consolare,adesea iubirea unei femei devine.coplesitoare 😂
Adica el face ce vrea ca noi trebuie sa fim niste” doamne” sa tacem, sa nu reprosam, sa nu vb, sa fim indiferente,etc… eu nu prea pricep chestiile astea! 😂😂😂 Mai bn stau singura!
Nu l am urmat si s a intors inapoi la mine :)). Din toata inima va multumesc, STIMATA DOAMNA ! Ma bucur nespus ca v am descoperit. Va ascult cu mare interes sfaturile 🌹🌹🌹:)
Dupa 12 ani de relatie -on-off tot a plecat. Am 30 de ani si simt ca nu mai pot trai asa. Azi e langa mine, maine nu mai vrea. O familie se intemeiaza cu respect reciproc, iubire, stabilitate si comunicare. La final ma aleg pe mine si imi voi intemeia o familie pe viitor. Nu genul de relatie care azi e langa mine iar maine pleaca.
El a initiat despartirea , brusc , pe neasteptate, dintr-un motiv aparent hilar …( ma razgandusem si nu am mai putut sa ii fac prajituri de ziua lui). Nu mi -a mai raspuns la telefon si nici la mesaje …… au trecut deja 3 luni , fara sa mai vorbim deloc ! ……. Sunt dezamagita…….
Buna. Am avut o relatie o scurta perioada cu un barbat, intre noi fiind o diferenta de varsta mare (20 ani), proaspat divortat. El a fost mereu oscilant, dandu-mi mereu senzatia ca ma vrea si nu ma vrea, initia dar cu greu sa ne vedem. Aveam o cunostinta comuna care mi-a spus ca el de la inceput a fost reticent cu privire la diferenta de varsta. Avea multe stari si traume cu privire la o femeie mai tanara . Am rezistat cat am putut pana am ajuns la punctul ca eu sa cred ca ne vedem pentru sex, fiindca ma cauta doar atunci cand eu deveneam mai rece. I-am cerut cateva zile sa imi pun gandurile in ordine, si ca si eu sunt o femeie libera cu dorinte si placeri si as vrea sa vad ce vreau mai departe avand in vedere atitudinea lui. Fix a doua zi l-am vazut in oras cu alta, lucru care m-a dezamagit complet si i-am spus ca nu imi doresc un barbat care nu poate fi sincer, implicat si loial. Ideea e ca tot el s-a suparat si a aruncat pe mine.. Acum inca are niste lucruri la mine si i-am spus sa vinsa sa si le ia, ma tin agatata atat de mult si cateva obiecte si nu mai am stare de o staptamana. Nu cred ca mi-as dori sa incerc din nou cu el fiindca nu as mai putea avea incredere si cred ca tot nu imi poate oferi nimic la momentul de fata. Nu stiu cum sa fac, sa o rup sa duc lucrurile unei prietene sau sa am rabdare sa astept sa vina ? Cat e langa mine il simt emotional implicat, cand pleaca se tot activeaza blocajul cu varsta. Ce m-a durut mai mult era ca si doamna cu care il vazusem era de o varsta similara cu a mea, chit ca el spune ca era o prietena. I-am aruncat cateva reprosuri, fiind putin reactiva pe moment dar apoi de 1 saptamana i-am spus ca nu vreau sa mai vorbesc cu el
Trimite lucrurile prin curier si mergi mai departe. El lasa lucrurile la tine ca o portita prin care sa mai intre ca sa mai aiba acces la tine. Stie ca are un efect asupra ta si iti poate intoarce gandurile, de-aia le si Lasa… Pune punct ferm si vezi-ti de viata… Stiu ca pare imposibil, dar se poate. Am trecut si eu printr-o relatie cu cineva mai in varsta (16 ani diferenta) si dupa 8 ani de la ruperea relatiei imi dau seama ca am facut alegerea potrivita. El a ramas pe acelasi loc, e aceeasi persoana… cu calitati si defecte… in schimb eu m-am maturizat f mult si acum nu mai sunt atrasa de el, chiar daca el m-a rugat sa reluam relatia.
