Cand am citit singura poezia din carte pai mi sa parut ca e plictisitoare si asa si asa dar cand am auzit aceasta interpretare mi sa parut rai bravo BRAVO 👏🏻
0:32 I Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic În peştera de stâncă, pe-un munte păduratic, Privind cu veselie cum soarele răsare, Gând viaţă luminoasă cu-o caldă sărutare, Privind cu jale lungă cum soarele apune... Aşa şi el apus-a din zile mari şi bune! Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară, Ca pe un gol de munte o stâncă solitară, Dincolo din morminte el trist acum priveşte O tainică fantasmă ce-n zare s-adânceşte, Fantasma drăgălaşă a verdei tinereţi Ce fuge de răsuflul geroasei bătrâneţi, Şi zice: "Timpul rece apasă-umărul meu Şi cât m-afund în zile, tot simt că e mai greu! O! lege-a nimicirii, o! lege nemiloasă! Când, când s-a toci oare a vremii lungă coasă! " Apoi el pleacă fruntea şi cade în visare, Iar munţii, albi ca dânsul, se-nclină-n depărtare. Ai timpilor eroici imagine augustă, Pe când era el tânăr, lumea-i părea îngustă Pentru bine, şi largă, prea largă pentru rău! El ar fi vrut-o bună ca bunul Dumnezeu. Deci îi plăcea să-nfrunte cu dalba-i vitejie Pe cei care prin lume purtau bici de urgie, Şi mult iubea când ţara stiga: "La luptă, Dane! " Să vânture ca pleava oştirile duşmane. Atunci a lui mânie ca trăsnetul era, În patru mari hotare tuna şi fulgera, Iar ţara dormea-n pace pe timpii cei mai răi Cât Dan veghea-n picioare la căpătâiul ei. Ades el pleca singur prin codri fioroşi, În care luceau noaptea oţeluri şi ochi roşi, Şi dacă murgu-i sprinten da-n lături sforăind, Viteazul cu blândeţe îl dezmierda grăind: "N-aibi grijă, măi şoimane! eu am şi duc cu mine O vrajă rea de duşmani şi bună pentru tine". Şi murgu-şi lua calea în linişte deplină Prin codri fără drumuri şi fără de lumină. Iar vulturii carpatici cu zborul îndrăzneţ Făceau un cortegi falnic eroului drumeţ. Încrederea-nfloreşte în inimile mari!
" Ghiaur! zice tătarul cu inima haină, Ce simte firul ierbii când coasa e vecină?" "Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul, Căci are să renască mai fragedă la anul!" Ghirai cade pe gânduri, lăsându-şi capu-n piept, Şi, îmblânzindu-şi glasul: "O! Dan, om înţelept! Te ştiu de mult pe tine, cunosc al tău renume Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume. Pe mulţi tătari cuprins-ai de-ai morţii reci fiori! Acum îţi veni rândul şi ţie ca să mori. Dar însă îmi fac milă de ani şi de-a ta minte, Gândind la bătrâneţea ce-apasă-al meu părinte, Şi vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta De vrei tu să te lepezi acum de legea ta!"
@@amangrigore2410 Suntem un popor binecuvantat avand scriitori geniali ,adevarati patrioti .Imi plac nespus de mult poeziile marelui poet Alecsandri -deschizator de drum in literatura romaneasca.
apare și sir Barristan din game of thrones... eu zic că pur și simplu a căutat ori ce imagine care să aibă de aface cu moși cu săbii, tătari, femei călărind și așa. Că să aibă ce să pună pe video, că din păcate nu prea sînt ilustrări pe net despre personaje din folclorul românesc. Poate în viitor asta se va schimba
Ghirai a trecut Nistrul înot pe calul său, Luând pe Dan rănitul ca pradă și trofeu. El merge de se-nchide în cortu-i, umilit, câini gonit. Precum un lup din codri ce-a fost de Trei zile, trei nopţi hanul nu gustă-n Întins ca un cadavru jos pe covor el Dar când revine, palid, din lunga-i suflet pace. zace, desperare, În ochii lui trec fulgeri de crudă răzbunare. El strigă să-i aducă sub cort pe Dan bătrânul. românul! Deși cuprins de lanţuri, măreț intră Ghiaur! zice tătarul cu inima haină, Ce simte firul ierbii când coasa e vecină? Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul, Căci are să renască mai fragedă la anul! n piept, înţelept! renume lume. reci fiori! Ghirai cade pe gânduri, lăsându-şi capu- Şi, îmblânzindu-şi glasul: O! Dan, om Te ştiu de mult pe tine, cunosc al tău Din graiul plin de lacrimi orfanilor din Pe mulţi tătari cuprins-ai de-ai morţii Acum îţi veni rândul și ție ca să mori. Priveşte! lângă uşă călăul te pândeşte
Dar însă îmi fac milă de ani şi de-a ta minte, Gândind la bătrâneţea ce-apasă-al meu părinte, Şi vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta De vrei tu să te lepezi acum de legea ta!"
