Daniel David: Când ești prea calm în fața publicului ai putea să pari neimplicat

Подписаться 3 тыс.

Просмотров 2 тыс.

50% 1

Am vorbit cu prof.dr.psih. Daniel David, rectorul Universității „Babes-Bolyai”, despre:
✅ce declanșează starea de trac atunci când vorbim în public;
✅care este alternativa la emoție atunci când prezentăm;
✅cu ce putem înlocui stările toxice care ne pot încurca prezentările;
✅care sunt, din punct de vedere psihologic, limitele naturaleții atunci când vrem să ne conectăm cu publicul.
Spor la ascultat!

Опубликовано:

29 янв 2024

Ссылка:

Скачать:

Готовим ссылку...

Добавить в:

Мой плейлист

Посмотреть позже

Комментарии : 6

@Molaul 10 дней назад

Foarte bună discuția. Și dacă ești atent nu este doar o discuție, poate fi chiar un curs de educație psihologică, de câteva idei cu implicații adânci în comportamentul nostru. Ce mi se pare mie mai de neînțeles este că psihologii în general, și chiar și Daniel care este fabricant de psihologi, resping ideea de ”trebuie”, și ” sunt un prost dacă n-o fac” și ” ma simt vinovat că nu am reușit astazi să”. Păi astea sunt ideile care ne mobilizează pe noi să megrem la sală, să învățăm câte un curs pe zi, și așa mai departe. Sunt ideile noastre de evoluție. Noi altfel nu mai evolua atâta dacă nu am gândi așa. Neținutul de cuvânt față de noi înșine este cel care ne aduce uneori la limita comportamentului psihologic clinic, și poate uneori dincolo de această limită, dar ne împinge către rezultat. Eu înțeleg că ne menținem un disconfort psihic prin asta zi de zi. Normal că psihologii nu sunt de acord, ei vor să fim în confort psihic cu noi înșine. Dar atunci cum am putea să ajungem la unele țeluri dacă nu ni le fixăm dinainte și ne străduim să le atingem, trepte minime pe care ni le punem și pe care ne străduim să le depășim neapărat?

@andreitiganas3 10 дней назад

Când am pregătit acest episod am studiat mai multe interviuri pe care profesorul Daniel David le-a oferit în mediul online. Am observat că prof. David propune o abordare de tipul „dacă vrei, atunci trebuie.” Mai exact, eu interpretez ceea ce spune în felul următor: întâi e important să vrei ceva, apoi să-ți asumi lanțul de sarcini și responsabilități care te conduc spre îndeplinirea acelei dorințe. Păstrând paralela dumneavoastră cu sportul, formularea ar putea fi „dacă vrei să ai un fizic de invidiat, atunci trebuie să mergi la antrenament.” Prin urmare, nu cred că prof. David exclude ideea de obligație, sarcină, datorie, în general. De altfel, în ultima perioadă a avut luări de poziții împotriva unor sisteme moderne de educație cărora le atrage atenția că ar pune accent 100% pe confortul și fericirea elevului, în detrimentul efortului și al datoriei.