Wow, Amalia, ce mărturie ziditoare! Minunat cum Dumnezeu lucrează! Filip e un copil deosebit și are o chemare aparte! Domnul să vă binecuvânteze și să vă întărească în această slujire! 🙏❤️🤗
Prin acest podcast îmi întăriți credința în Domnul că Dumnezeu este același și El încā face minuni(știu că și copilașul nostru Amos va fi bine-Domnul se va opri în dreptul lui și va fi vindecat pe deplin) Fiți binecuvântați !
Doamne, Ionuț, că îmi trezești niște amintiri, de când eram și noi adolescenți și spuneam tatălui că vrem să mergem la câte o biserică( la sate) că am crescut la țară) , TĂTICU ne spunea, dacă mergeți ce veți face voi acolo? ați pregătit o cântare, o poezie? Că nu veți merge degeaba, va trebui să faceți o slujire. Botoșănean și el. Dumnezeu să vă binecuvinteze pe voi cu întreaga familie, și pe părinții voștri. Ascult cântările voastre de 20- 20 și ceva de ani, și nu mă satur să le ascult mereu și mereu. Fiți binecuvântați.
Dragilor, e minunat că aveți copii adolescenți, dar mare grijă, in perioada Pre și adolescentei copiii au neapărat foarte mare nevoie să fie in prezența părinților. E o perioadă atât de dificilă și grea in timpurile astea pentru ei. E minunat că au bunicii, dar cu părinții se simt altfel. Și, un lucru bine punctat de Amalia in discuția despre copii: “să fim atenți la ei”… da, trebuie, ca părinte să fii prietenul cel mai bun al copilului, si petrecând timp, destul de mult timp cu el, să-l poți citi, să vezi unele lupte si zbateri lăuntrice ale lor. Nu le este ușor in această etapă a vieții lor. Trebuie multă rugaciune. De ceva ani trecem prin această etapă dificilă, si încă mai avem puțin, copii sunt caractere diferite, unii se pot deschide să simtă că au pe cineva alături, altii nu se pot deschide si doamne ce greu trec, au atâtea lupte interioare , si ce important e, ca părinte să fii acolo, aproape de inima copilului, să-i simți luptele si să-l ajuți. Că, până la urmă familia e prioritate, e lucrul ce ți-l va cere Dumnezeu. Cel mai important talant încredințat de Dumnezeu, cred eu, cu care ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu să vă binecuvinteze cu multă putere si mărețe biruințe.
Sunteți foarte binecuvântați să aveti așa părinți care se implică si vă ajută cu copiii. Numai cei care nu au parte de așa ceva știu cât de mare binecuvantare este să ai cu cine să iti lași copiii pe mâini de încredere. Noi nu știm ce înseamnă asta, deși copiii noștri au toți bunicii in viață. Nu se implică nici unul să ne ajute deloc cu copiii, ba mai mult, nu doar că nu ne ajută, dar mai degrabă ne încurcă. În sensul că tot bagă bețe in roate, nu e bine nimic cum procedăm, mereu ne reproșează tot felul, pur si simplu nu ii suportă pe copii, nu au o vorbă bună pt ei, numai pe ton urât vorbesc, ii ceartă din orice nimic, ii critică si ii fac in toate felurile. Iar dacă încercăm să le luăm apărarea (cum e si normal), atunci încep cu criticile pe noi, ba chiar ne amenință că o să ajungem rău cu ei din cauză că le luăm apărarea (folosesc chiar și cuvinte nedemne de un copil al lui Dumnezeu). Prețuiți bunicii care sunt adevărați bunici! Noi nu avem bunci decât teoretic. Prcatic nu simțim că avem. Și e foarte trist.
