„E nevoie de curaj ca sa inveti. Invatatul inseamna sa fii gata sa te lepezi de tot ce e vechi, sa fii gata in permanenta sa accepti noul. Invatatul presupune o stare de non-egoism. Si niciodata nu stii unde te va duce invatatul. Nu se poate prezice care va fi drumul celui care invata; viata lui va ramane... imprevizibila. El insusi nu poate sa prezica ce se va intampla maine, unde va fi el maine. El se misca intr-o stare de ne-cunoastere. Numai atunci cand traiesti intr-o permanenta stare de ne-cunoastere - inveti. De asta copiii invata frumos. Cand cresc, inceteaza sa mai invete, pentru ca aduna cunostinte si le este mult mai usor sa le repete. De ce sa-si mai bata capul? Este mai simplu, mai ieftin sa urmezi tiparul, sa te misti in cerc. Dar atunci... se instaleaza plictiseala. Prostia si plictiseala merg mana-n mana!!! drive.google.com/open?id=0BynCsdaWuMR_Wng4aDdMNGxRblk
Iată un citat din videoclipul al cărui link e mai jos: >> Sistemul nostru de învățământ e clădit pe ideea de aptitudini școlare. Există un motiv: întregul sistem a fost inventat în toată lumea - nu existau sisteme publice de învățământ până în secolul XIX - toate au apărut pentru a fi de folos industrializării. Așa că ierarhia se bazează pe două idei. Prima: cele mai folositoare materii pentru muncă sunt cele mai importante. Probabil la școală ați fost împiedicați cu blândețe să faceți ce vă plăcea, pe motiv că nu veți găsi serviciu făcând asta. Corect? Nu cânta, nu vei fi muzician; nu urma artele, nu vei fi artist. Sfat nevinovat - acum total greșit! Toată lumea e cuprinsă de o revoluție. A doua: e aptitudinea școlară, care ne domină viziunea despre inteligență, pentru că universitățile au creat sistemul după propria lor imagine. De fapt, întregul sistem de învățământ public din lume e un proces prelungit de intrare la universitate. Consecința e că mulți oameni talentați, geniali și creativi cred că nu-s așa, pentru că talentul lor nu era apreciat sau chiar era stigmatizat. Nu cred că ne permitem să continuăm!
