Dialogurile dimineții - Părintele Valerian Pâslaru - TVR1, Universul Credinţei, 8 noiembrie 2020 

Urmăresc cu mare interes aceste scurte emisiuni săptămânale fiindcă vad in părintele Valerian un autentic trăitor in Duh. Este important și adânc tot ce spune. Face referire și la sfinții închisorilor aproape în fiecare emisiune. Poate o idee ar fi la un moment dat sa adunați aceste emisiuni sub forma unui volum de interviuri cu sfinția sa. Cu adevărat se simte că este un om trăitor, fara nicio urma de orgoliu, mergând la esența, smerit, profund, blând, având și farmecul inteligenței și culturii. Un mare părinte. Va felicit pentru ideea de a face aceste interviuri cu dânsul.

Un om liber în Hristos! Mulțumim frumos pentru că existați și ne mângâiați inima prin Cuvântul Sfinției Voastre! Mulțumim frumos echipei! Bunul Dumnezeu și Sfinții Îngeri să vă ocrotească la tot pasul! Amin. Amin. 👏❤👏

Să ne trăiți întru mulți ani cu multă sănătate, Părinte Valerian PÂSLARU ! Doamne ajută tuturor, cu multă sănătate și numai bine !

Să ne trăiți Părinte mulți ani !!! Sărut mîna , VĂ IUBIM ❤❤❤

SĂNĂTATEA SI BUCURII Pr. VALERIAN ,DOAMNE AJUTA

Doamne ajuta

Nu pot sa comentez nimic. Sunt fara cuvinte! Multumesc pentru invatatura.

Cât de frumos vorbește părintele Valerian...atât de limpede! Deși e de înțeles dorința dânsului de tăcere și discreție, sunt totuși atât de hrănitoare vorbele sale. Azi am descoperit emisiunea, și am epuizat deja toate episoadele dintr-o suflare. Mă bucur că există posibilitatea de a le reasculta până la următorul episod. Mulțumesc din suflet!

TEOLOGIA este VIAȚĂ, Sfinte Părinte ☦️🌹🥰😇🦛☦️👻!

asta e firescul lucrurilor.... acesta, nu altul!

Sărut mana Sfinte Părinte ☦️😇☦️🦛☦️!

Excepțional și de mare folos.

Dumnezeu să vă ocrotească 🙏

Mulțumesc frumos pentru adevăr!

Mulțumim din suflet pentru bucuria acestor dialoguri! 🙏❤🙏

Doamne ajută!

MINUNAT!! SLAVA ȚIE DOAMNE!

Multumim Doamne pentru tot ce neai dat si ne dai

Îngeri sfinţi, îngeri dragi, fiţi lumina noastră. Îngeri de lumină, îngeri călăuzitori, ocrotiţi-ne. Zice o pildă veche că îngerii ne protejează cu preţul aripilor lor, ca noi să nu ne frângem. Îngeri sfinţi, îngeri dragi, învăţaţi-ne vocaţia luminii. Sufletele noastre sângerânde sunt pansate de intermedierile voastre către Stăpânul, îngeri sfinţi, îngeri dragi. Îngeri sfinţi, îngeri dragi… plângeţi în turlele bisericilor pentru păcatele noastre. Nu ne îndoim nici o clipă că vă rugaţi pentru noi: Deschide, Doamne, uşa la care am plâns şi am bătut an de an. Deschide uşa milostivirii, Doamne, pentru rugile înaripaţilor sfinţi. Îngeri sfinţi, îngeri dragi, vreţi să trăţi în raiul din noi, să nu vă întristăm. Îngeri sfinţi, îngeri dragi, aripi de diamante aveţi pururea: mijlocirea voastră e preţioasă. Îngeri sfinţi, îngeri dragi, priviţi tăcerea amurgului: liniştea din timpul rugăciunii. Iertaţi-ne, îngeri sfinţi, îngeri dragi, că am uitat îngenuncherea copilăriei şi, o dată cu ea, inocenţa. Voi nu obosiţi sub pleopa timpului, îngeri sfinţi, îngeri dragi. Îngeri sfinţi, îngeri dragi, prin voi învingem balaurul. Voi ocrotiţi popoarele, spre lauda Neatinsului. Căpetenii, de seamă, voi totdeauna ne veniţi în ajutor! (Daniel 10, 13). Îngeri sfinţi, îngeri dragi, voi sunteţi glasul care învie morţii (I Tesaloniceni 4, 16), la strigătul divin de luptă. Îngeri sfinţi, îngeri dragi, voi sunteţi mesagerii veştilor importante. Îngeri sfinţi, îngeri dragi, apropiaţi-ne de Domnul oştirilor!

Mulțumim

Foarte frumos!

Doamne Doamne ajută la toat lumea părite

Au trecut 10 minute ca 10 secunde

Ateii contestă toate minunile (mai ales izgonirea demonilor). Este, de fapt, o frică: dacă există minuni, atunci există rai și dacă există rai, atunci există și iad. E mai simplu să negi existența diavolului, decât să te lupți cu el.

Am observat , cam pe la jumatea filmarii ca sus de tot , pe turla acestei biserici , din imagine , exista montata o cuce atipica , ciudata . . . Cu respect inteb si pe altii dumneavoastra ce parere aveti ?

Cămara de nuntă este gata, Hristos ne așteaptă. Să cucerim viața veșnică (I Timotei 6, 12). Să ne agățăm de cele de Sus. Știm ce înseamnă viața veșnică: viața lângă Dumnezeu. Nu putem înțelege afirmația lui John Milton cum că în iad este mai bine decât în rai. Nu are nici o logică, ci doar exprimă o dorință singulară. Ateismul este atât de lipsit de sens. Când mă uit la sistemul solar, văd pământul la distanța corectă de soare pentru a primi cantitățile adecvate de căldură și lumină. Acest lucru nu s-a întâmplat aleatoriu. Dacă ateismul ar rezolva toate nenorocirile umane, atunci Uniunea Sovietică ar fi fost un imperiu al bucuriei și al iepurașilor dansanți în locul țării cadavrelor. Ateismul este non-profet, dar nu și non-profit. Oliver Goldsmith scrie că viața este o călătorie necesară, oricât de vitrege sunt drumurile și cazările. Importantă este destinația, pregătirea pentru a ajunge la capătul drumului schimbat radical față de momentul plecării. Un pește mic ajunge să fie o balenă. Pentru a câștiga totul nu trebuie să riscăm totul, ci doar să parcurgem acest drum de inițiere, cu ajutorul Bisericii. Doar cei ce nu îndrăznesc nimic nu au nevoie de speranță pentru nimic, făurindu-și propriul iad al singurătății, al tristeții, al depărtării de Biserica Fiului lui Dumnezeu. Cei ce stau pe loc nu avansează, deci sunt blocați în mocirlă. Neil Gaiman ne amintește că nu e important că există dragoni, ci că dragonii pot fi înfrânți. Au o putere limitată. E vital să avem o tactică eficientă pentru a învinge dragonii, să nu ne facem iluzii că câștigăm oricum. Dumnezeu este începutul oricărui bine. Hristos răstignit cheamă la o viață răstignită. Doar că discernământul se naște doar din nepătimire. Să fim chibzuiți, să trăim în felul în care vrea Dumnezeu (Emilianos Simonopetritul, Sfântul Maxim Mărturisitorul. Capete despre dragoste, Ed. Sf. Nectarie, Arad, 2017, p. 139). Acum mai bine de o mie de ani, Sfântul Maxim scria că omul nu apucă să se apropie de Dumnezeu, fiind copleșit de griji. Ce să zicem azi?! Să Îl vedem venind și să ne pregătim: anticiparea unei bucurii iminente (Michel Giroux, Psihologia oamenilor fericiți, Ed. House of Guides, București, 2010, p. 89). Dacă nu ne pregătim pentru examen de azi, nu vom fi gata la timp. Anticiparea este un mod de adaptare performant, pentru că ne permite să vedem venind o Persoană, să ne pregătim progresiv, să decupăm marile probleme în unele mici. Dostoievski dovedeşte o viziune profetică. Îmi place mai ales psihologia personajelor. Rămâne orfan la vârstă fragedă (Freud va sensibiliza lumea prin studiul său “Dostoievski şi paricidul”). Traduce din Balzac şi debutează cu “Oameni sărmani”. Este arestat şi chiar condamnat la moarte. Sentinţa este extrem de aproape de executare. Scapă în ultimul moment: ţarul comută pedeapsa. Este preocupat de suferinţa celor inocenţi şi de căutarea lui Dumnezeu: Nu este nimic mai frumos decat Hristos! Conturează portrete de oameni umili, dar şi cinici. Rebeli, dar şi nihilişti. Tema principală este revigorarea duhovnicească. Râvna ne trezeşte, ne zvârle-n rai. Să ştiţi că nu există pe lume ceva mai de preţ şi mai trainic, mai sănătos şi mai folositor în viaţă decât o amintire frumoasă, şi mai ales o amintire plină de farmec din anii copilăriei, petrecuţi în casa părintească. O nostalgie a Paradisului, o dorinţă de reîntoarcere acasă, la Tatăl. Îngerii nu au părăsit Casa părintească şi “sting” dorul Tatălui după noi: ne înlesnesc, în acelaşi timp, întoarcerea. Nu există bunăvoinţă şi caritate dacă nu există credinţa în nemurire. Dacă Dumnezeu nu există, înseamnă ca totul este permis şi dacă totul este permis, înseamnă că suntem pierduţi. Jonathan Winters scrie că, dacă nava noastră nu intră pe estuarul nostru, să înotăm până la ea. Să ajungem cu orice preț în Arcă, indiferent de pericolele de pe traseu. Nu e vorba de viteză, ci de constanță. În Arcă a ajuns ghepardul, dar nici melcul nu a fost lăsat pe dinafară. Să profităm de Tainele Bisericii, pentru a nu naufragia. Soren Kierkegaard scrie că Biblia este foarte ușor de înțeles. Dar noi, creștinii, suntem o grămadă de farisei. Ne prefacem că nu putem să o înțelegem, pentru că știm foarte bine că, în momentul în care înțelegem, suntem obligați să acționăm în consecință. Piatra care a fost rostogolită înaintea mormântului lui Hristos ar putea fi numită în mod adecvat piatra filosofală, deoarece îndepărtarea ei a dat nu numai fariseilor, ci, de acum 1800 de ani, filosofilor atât de mult la care să se gândească. S-a întâmplat că un incendiu a izbucnit în culise într-un teatru. Clovnul a ieșit să informeze publicul. Au crezut că este o glumă și au aplaudat. Și-a repetat avertismentul. Au strigat și mai tare. Deci, cred că lumea va ajunge la sfârșit în mijlocul aplauzelor generale din partea tuturor inteligenților care cred că este o glumă. Oamenii încearcă să ne convingă că obiecțiile împotriva creștinismului provin din îndoială. Aceasta este o neînțelegere completă. Obiecțiile împotriva creștinismului izvorăsc din nesupunere, din antipatia ascultării, din răzvrătirea împotriva oricărei autorități. Drept urmare, oamenii băteau până acum aerul în lupta lor împotriva obiecțiilor, deoarece au luptat intelectual cu îndoiala în loc să lupte moral cu rebeliunea. Ei se numesc credincioși și prin aceasta semnifică faptul că sunt pelerini, străini și extratereștri în lume. Într-adevăr, un toiag în mână nu identifică un pelerin la fel de sigur ca și cum se numește credincios mărturisește în mod public că cineva se află într-o călătorie, deoarece credința înseamnă pur și simplu: ceea ce caut nu este aici și tocmai din acest motiv îl cred. Credința semnifică în mod expres neliniștea profundă, puternică, binecuvântată, care îl conduce pe credincios, astfel încât să nu se poată așeza odihnit în această lume și, prin urmare, persoana care s-a așezat complet în repaus a încetat să mai fie credincios, deoarece un credincios nu poate sta tot așa cum se așează cu toiagul unui pelerin în mână - un credincios călătorește înainte (Soren Kierkegaard, Conceptul de anxietate, Ed. Amarcord, Timișoara, 1998, p. 190). Doar în Biserică diavolul nu este alungat cu puterea diavolului. În adâncul fiecărui om se află teama de a fi singur în lume, uitat de oameni și trecut cu vederea permanent. În Biserică, avem sentimentul apartenenței la marea familie cerească, de unde nu vom fi expulzați niciodată. Scriitorul danez reamintește că există un mare risc în a nu lua mesajul Bisericii în serios și că tocmai acest lucru produce anxietate (Ibidem, p. 201). Omul poate tăgădui veșnicia cât poftește, așa ceva tot nu scurtează zilele veșniciei. Omul poate contesta frumusețea Bisericii, asta nu va ciunti deloc frumusețea ei. Cei care nu vin la Biserică nu vor să renunțe la păcate, nu e nimic complicat. Biserica este singurul loc unde scăpăm de frica de moarte, de depresie, de anxietate, de panică, de nefericire. Oamenii tind să se oprească mai mult asupra lucrurilor negative decât asupra lucrurilor bune. Deci, mintea devine apoi obsedată de lucruri negative, de judecăți, vinovăție și anxietate produse de gânduri despre viitor și așa mai departe. O mulțime de probleme provin din dorința de a evita disconfortul. De exemplu, persoanele care se tem de eșec evită adesea noi provocări în efortul de a ține la distanță anxietatea. Cu toate acestea, evitarea disconfortului emoțional este de obicei o soluție pe termen scurt care duce la probleme pe termen lung. Nu avem ceva de adăugat, avem ceva la care e obligatoriu să renunțăm: anxietatea. Practic, toată lumea știe cum este să te simți anxios, îngrijorat, nervos, fricos, încordat sau panicat. Adesea, anxietatea este doar o pacoste, dar uneori te poate paraliza și te poate împiedica să faci ceea ce vrei cu adevărat cu viața ta. În Biserică, Dumnezeu ne replămădește ciob cu ciob.

Ma refer la crucea montata pe turla bisericii

Doamne ajuta