Acolo unde raza diminetii, in ziua-ntaia tainic s-a ivit Acolo unde n-au putut strajerii sa tina trupul Celui rastignit Infiorat sublim de duhul slavei m-am inchinat pios Domnului meu Cutremurat de marturia vremii, mormantului deschis de Dumnezeu. Acolo nu mai sunt stăpâni romanii, nici Iosif nu mai este grădinar Şi-au scuturat mileniile anii, dar au rămas miresmele de har Nici lacrima fierbinte-a Magdalenei, nici faşele de pânze nu mai sunt Dar în grădină, umbrele uitării nu pot pecetlui acest mormânt. 2. Mormântu-i gol! E martoru-nvierii, aşa deschis vorbeşte mişcător El spune în rostirile iubirii că lumea are-un viu Mântuitor Îţi mulţumesc Părintele-ndurării de harul sfânt, ceresc şi minunat Simţit chiar în grădina-nmormântării lângă mormântul Celui înviat 3. Te rog, o Doamne bun să-mi dai puterea să-ţi fiu şi eu un martor pe pământ Purtând şi-n grai şi-n faptă învierea aşa cum spune sfântul Tău Cuvânt Iar când vei reveni pe nori, în Fiul, să iei din lume ce-a fost credincios Dă-mi harul să Te-ntâmpin cu Osana, în ceasul întâlnirii glorios.
