Este Mama Răniților o denumire bună de podcast? 

)))

Mi-am amintit aici de vorba lui Henry Ford: “If I had asked people what they wanted, they would have said faster horses.” Deseori oamenii pot descrie o problemă, dar nu și cea mai bună soluție. Ar putea fi ca Mama Ranitolor să fie soluția problemelor 😅

Nu, nu e denumire bună de podcast, pentru că poate crea vreo10 asocieri diferite, toate negative, după cum se poate vedea și-n răspunsuri. Eu am citit Cel mai iubit dintre pământeni la liceu, și sincer nu mai țineam minte detaliul cu Mama Răniților. Nu poți să-ți asociezi denumirea cu un detaliu dintr-un roman care nu sună evident, pe care-l va ține minte 0,02% din publicul tău, pentru că-i faci pe ceilalți să se simtă... cam superficiali. Vei da explicația asta de mii de ori și invitaților și publicului. Ca să-ți verifici denumirea gândește-te cum pot o poți vocifera la telefon, când te prezinți, și cum sună asta - bună ziua, sunt autoarea Mama Răniților - Cine, ce? se va auzi din cealaltă parte. Sau gândește-te cum vei convinge un invitat care nu te cunoaște să vină la „Mama răniților” și cum va povesti el amicilor lui că se duce să vorbească la ”Mama Răniților”. Sună cam făsticitor, și sună așa, de parcă îl faci pentru cei ce vin să-și lingă rănile de eșecuri, fără vreo rază de speranță la revenire. Și nu e o critică care să te descurajeze, dimpotrivă, să te stimuleze la o denumire mai bună, independentă de o operă literară scrisă zeci de ani în urmă. Nici denumirea canalului nu ai schimbat-o, a rămas cu numele tău, deci undeva e clar știi și tu că ceva nu e ok cu denumirea. Podcastul e bun. Dar nu trebuie să se focuseze doar spre eșecuri. Din eșecuri nu înveți nimic dacă nu vezi continuarea luptei și eventual un succes. Doar eșecul e dăunător să-l asculți, nu-ți dă nicio inspirație, și nici măcar nu te învață unde a greșit cineva.