1. Era o seara minunata jos in casuta cea din vale Unde apostolii iubirii stateau ca floarea-ntre petale. Erau la cina cea de taina, Isus-Pastorul, ucenicii, Sorbeau din must, mancau din paine, sorbeau Cuvintele Vietii. Si-atunci Pastorul intre oi sopti privind spre stele: 2. “Ah! Cat am vrut sa fiu cu voi la sarbatoarea vietii noi, la cina jertfei Mele!” Asa vorbea in ceasul greu Isus cu glas de cetini: “Aceasta-i mana ce-o dau Eu, acesta este Trupul Meu, luati, mancati prieteni!” Deasupra sfantului pahar un glas soptea sub luna: “Acesta-i sangele de har, acesta-i vesnicul meu dar, sorbiti-l impreuna! Intotdeauna cand cinati sa v-amintiti de Mine, Si-al meu va fi intre- mparati acel’ ce va iubi pe frati mai mult decat pe sine!” /: Povestea e lunga si-as vrea timpul s-ajunga, Dar nu pot sa tac, sa nu iti spun ceva: “Gradina Ghetimani - locul amaraciunii a fost si va ramane pururea.” :/ In Ghetimani, in Ghetimani, in Ghetimani, in Ghetimani. 3. Lacrimile Lui pamantu-au despicat, Din sangele Lui cald flori au inviat. Tot la fel si noi ingropati am fost, Dar sangele Lui sfant, la viata El ne-a scos. Lacrimile Lui (lacrimile Lui) pamantu-au despicat (lacrimile Lui), Din sangele Lui cald (lacrimile Lui) flori au inviat (lacrimile Lui). Tot la fel si noi (tot la fel si noi) ingropati am fost (ingropati am fost), Dar sangele Lui sfant (dar sangele-I sfant), la viata El ne-a scos (la viata ne-a scos). 4. A fost demult, chiar foarte mult este de-atunci (de-atunci) Cand intr-o zi muri pe lemnul unei cruci (cine, cine?). /: Isus, Isus, Isus (Isus) crucea a purtat Ca sa fim noi si voi si tu si eu eliberati; De dragul meu si-al tau si-a-ntregii omeniri Indurat-a moartea grelei rastigniri.:/ /: Ce nume minunat, ce nume adevarat Isus ne-a daruit cand pe cruce a murit. La moarte condamnati am fost si neiertati, Dar prin jertifrea Lui suntem binecuvantati.:/ /: Noi eram sortiti la moarte, vinovati de vechi pacate, Dar Isus le-a luat pe toate, slava, slava, slava Lui.:/
