1. Atotputernic, mare Dumnezeu, De necuprins în fapte și-n cuvânt, Tu ești nădejdea sufletului meu În pribegia mea pe-acest pământ. Esti autorul marilor lucrări, Același, neschimbat de la-nceput, Tu cerul l-ai desfășurat în zări Și Ți-ai făcut pământul așternut. /: Printr-un cuvânt, Tu potolești furtuni Și valurile-n loc le poți opri; Când Tu lucrezi, se-nfaptuiesc minuni Și nimeni nu se poate-mpotrivi. :/ 2. Sărmanul om își face dumnezei Și se închină lor în mintea sa Dar nu va fi niciunul dintre ei Să-l poata în necazuri ajuta. Doar Tu ești Cel ce vine-n ajutor Și lacrimile ștergi de pe obraz Acelui ce Te cheamă-ncrezător În vremurile triste de necaz. 3. Nemărginită este slava Ta Ce se ridică mai presus de nori, În jurul stelelor o pot vedea Și-n cântul păsărelelor din zori. Primește, Doamne-a laudei închinări Și jertfa ce-Ți aduc prin al meu cânt, Să se audă-n depărtate zări, Puternic Dumnezeu, măreț și sfânt.
