Anxietatea- nu mă simt în siguranță în această viață. Părinții mei s-au gândit să mă avorteze. Au adus în alegere avortul și am simțit asta. Anxietatea- moarte. Dar merg ambele în paralel. Mama a trăit cu multe temeri toată sarcina cu mine. Le-am simțit și pe acelea. Încă țin minte din uterul ei ceea ce simțeam. Cred că ar fi un subiect bun și acesta, legat de ceea ce copilul asimilează încă din uterul mamei. 🤗 Te Îmbrățișez!
Foarte interesant cum se formează fricile. Mă confrunt,cu frica că vine ziua și cei dragi vor pleca,frica ca,copiii vor păți ceva și altele. Mă trezesc uneori și parcă mai des în ultimul timp cu o senzatie de apăsare în piept,fără un motiv anume. Mulțumesc pentru timpul pe care ni-l oferi nouă urmăritorilor.🙏🌼
Frica de propria moarte. M-am confruntat cu atacuri de panica timp de 3 ani de zile din aceasta cauza. Acum a ramas doar anxietatea, nu ma lasa in pace deloc 😁 atacurile de panica am invatat sa le controlez cu timpul. Multumim de informatii! Este o placere mereu sa iti ascult vocea
Pentru mine un mare "aha" a fost când am auzit că durerile din trecut generează fricile din viitor. Aici, probabil, bifez o mulțime de frici (am avut o copilărie foarte dureroasă, fizic și psihic) fără să îmi dau seama de ele, plus traumele transegeneraționale venite la pachet. Mulțumesc, Monica, ascult cu mare drag 'spark'-urile și preiau lecții faine din ele.
Eu iți mulțumesc și te felicit pentru că încerci să schimbi ceva în starea de fapt. În următorul spark voi detalia contextul dezvoltării fricii în familie. Aștept acolo întrebările și realizările tale.
Anxietatea legată de moarte, mai ales a celor dragi. Am abia 31 de ani, dar incă de când aveam cam 22 am început să mă gândesc la moarte, să conștientizez ca e ceva iminent, într-o zi tot va avea loc, mai devreme sau mai târziu. Dar în ultimul timp simt că s-a amplificat, mai ales de când sunt mamă, și după un accident al tatălui în care era să moară, îmi amplifică această anxietate moartea unor cunoștințe, inclusiv printre tineri și îmi dau seama că ea, moartea, parcă se apropie tot mai mult de mediul meu, de lumea mea... practic, zi de zi, mai ales seara înainte de somn, eu ma gândesc la moarte si parcă mă pregătesc pt asta închipuindu-mi-i pe cei dragi morți... e complicat și, într-adevăr, foarte apăsător, obositor, să trăiesc constant în această stare. Mulțumesc pentru seria aceasta legată de emoții!
Daniela, asemenea tie și eu am trăit acest sentiment. Când a murit mama mea, legat de care aveam sentimente foarte apropiate, dar și conflictuale, am simțit, că niciodată până atunci, că dorința de moarte a mea a crescut, că există acolo. Am observat-o, știi? Că și cum ar fi o parte din mine care, dacă aș pleca de pe lumea asta, s-ar bucura pentru că m-aș reconecta cu mama. Într-un fel sau altul, conectarea cu cineva care pleacă de pe lumea aceasta aduce prezentă această dorință de moarte implicită, pentru care nu trebuie neapărat să faci ceva, dar care este dorința de a te reconecta cu acea persoană foarte dragă ție. În sparkul ce urmează voi discuta și despre teama de necunoscut și ce o generează.
Momentul de aha la mine a venit in momentul in care ai spus ca frica depinde foarte mult de sistemul de valori. Eu am frica de ace si o fobie de vene - e ff specifica stiu. Deci cand trebuie sa imi fac analize de sange e super greu - sau era pentru ca am mai trecut peste - si lucrez la asta. Dar am observat ca valoarea sanatate nu era la nivel mare pentru mine. Si vad cum daca pun valoarea sanatate inaintea celei de confort frica se diminueaza. E incredibil! Mai ajuta si faptul ca daca merg la departamentul de analize de sange din spital unde oamenii stiu ce fac totul decurge usor pe cand daca merg la circa unde asistentele nu sunt foarte pricepute sunt impunsa de 100 de ori.
Îți mulțumesc că ai împărtășit aici ceva atât de personal și că prin acest lucru ai ales să te vulnerabilizezi. Felicitări pentru conștientizare și pentru că alegi să trăiești în valorile tale cele mai înalte.
Multumesc. Deci se poate sa traiesti si in valorile mai putin inalte? Credeam ca iti gasesti valorile in momentul in care iti faci o radiografie asupra actiunilor si vietii tale. De fapt daca ma gandesc mai bine e posibil ca daca sunt niste circumstante externe - esti in inchisoare, ai un partener abuziv - sa fii fortat sa traiesti in niste valori pe care nu neaparat ti le-ai dori. Inca mai lucrez la valorile astea si deocamdata totul pare o discutie gen oul sau gaina - care e primul? Stilul de viata sau valorile?
Moartea este o trecere într-o lume mai bună. Eu "am murit" un pic la o operație și "m-am dus...". A fost atât de bine încât nu mai vrei să revin.. Fără frică să fi ! Credința în Dumnezeu rezolvă problema.😇
Si eu am patit la fel, am lesinat in spital si cred ca am ‘murit’ vreo cateva secunde si era asa de bine. Ma ducea un bunic recent decedat pe o targa pe un coridor lung spre o lumina imensa si faina. Eram super fericita sa merg cu el. Pana atunci ma trezeam noaptea de frica de moarte. De atunci nimic. Pentru ca stiu ca va fi bine trecerea pe lumea cealalta. :)
Greu subiect! Mi-am dat seama de rădăcină a 2 dintr fricile mele de bază și acuta: frica de a rămâne singura(fără familie) , care vine de la tata, și frica de a avea copii (cumva frica de a avea o familie) , care vine de la mama. Respingere ce vine de la mama și continuă cu frica de relații, însingurare. Frica de abandon, de la tata, copil orfan de mamă și nerecunoscut legal de tată. E de lucru. Mulțumesc mult Monica.
Iți mulțumesc pentru că ai ales să te vulnerabilizezi. În episodul viitor voi discuta și despre relația dintre sentimentul de frica și traumă. Abia aștept să aud cu ce ''aha'' rămâi din urma lui.
Nu stiu sigur ce mi-a declansat atacurile de panica cu care ma confrunt destul de des de aproape un an. Am ramas cu o stare de anxietate aproape continuu. Imi este foarte teama sa imi fac o familie, si am tot fugit de asta, in acelasi timp in care imi este foarte frica sa nu raman singura. Inteleg ca este un fel de pasaj in jurul varstei de 30 de ani +-, dar eu nu reusesc sa echilibrez fricile astea nicicum. Si eu am teama foarte mare de a nu ii pierde pe cei apropiati si totodată da a nu pati eu ceva, atat de mare incat pare ca deja „ii jelesc“ desi ei sunt inca bine. Simt ca am multe experiențe frumoase de trait in continuare, dar uneori ma gandesc ca nu o sa mai apuc. Starea astea se amplifica in momente de atacuri de panica/anxietate cand am din senin palpitatii, stari de agitatie s.a. Mi se pare ingrozitor si simt ca si cum cineva mi-a furat viata si capacitatea de a ma bucura tocmai de aceste experiente pe care le vreau atat de mult. Nu ma recunosc, eu mereu am fost cea care rezolva situatii, care putea sa reuseasca in orice situatie atat in business cat si pe plan personal, iar acum simt ca imi pierd creativitatea, ca nu am spor si ca nu mai am curaj, imi este frica de aproape orice din jur.
Iți mulțumesc frumos că ai ales să împărtășești aici, Andreea! Acum, ce faci concret pentru a echilibra această anxietate continuă cu care te confrunți?
Buna Monica. Frica de abandon, frica de singuratate. Intr-un cuvant anxietate. Si cum scoatem acea informatie stocata? Atasamentul este cauza. Multumesc ❤🙏 si abia astept urmatorul spark
Iți mulțumesc, Gabriela! Atașamentul la care faci referire este, de fapt, doar suma tiparelor preluate de-a lungul vieții, din frageda copilărie. Aceste modele sunt adânc înrădăcinate în tine și nu se pot schimba pur și simplu cu puterea voinței. E ca și cum ai o rochie pe care o porți și e o rochie croită din credințele, gândurile, emoțiile, dinamica părinților și a persoanelor care ți-au marcat copilăria. Pe aceea o porți de la 2 ani și nu poți s-o schimbi pur și simplu cu puterea voinței. În programul Putere pe tocuri lucrăm tocmai la dizolvarea acestor tipare. Dacă ești pregatita să treci la nivelul următor, te invit la o ședință de consultanță gratuită aici: calendly.com/d/dpg-y6c-kg5/ședință-de-consultanta-gratuita-ppt-grounding?month=2024-03
Buna! Sa inteleg ca atunci cand intri in blocaj nu poti inchide vanzarile, ai credinte limitative clienti nu au bani sa inteleg ca la baza sta frica rana de parasire si trebuie echilibrata, chiar daca nu gaseti primul eveniment?
Bună :) Nu știu sa îți spun exact care e situația ta. Eu am descris experienta mea. Ce poți însă să faci ca sa afli cauza, este sa răspunzi cu 30-50 de răspunsuri diferite ce beneficii ai ca nu închizi vânzarea? Și după ce afli condiționarile emoționale și cauzele, poți sa dizolvi problema.
