1. A câta oară toamna-ți bate-n prag Să-ți amintești că ești un călător? A câta oară, omule pribeag Te uiți spre cer, la stolul de cocori? A câta oară câmpul e pustiu Și frunzele în codru-au ruginit? A câta oara Dumnezeul viu Îți spune că alergi pe-un drum greșit? R: Viața aceasta-i ca o frunză ce se leagănă în vânt, Ne-ndreptăm în mare grabă Către tainicul mormânt. După moarte ori cunună, ori în locul cel de jale Prieten drag, vino la Domnul, Poate-i ultima chemare! 2. A câta oară, o a câta oară Tu ai respins chemarea lui Hristos? De vrei să mergi cu noi spre noua Țară, Renunță la trecutul păcătos. A câta oară Dumnezeu îți spune Să faci cu El în grabă legământ? Noi nu știm ziua când Isus revine, Deci să fii gata, suflet orișicând! C: Sus în Țara dintre râuri va fi veșnic primăvară, Ancorați-vă de Cer, călător spre noua Țară!
Surori sfinte care coboara cerul pe pamant prin cantare. Sa nu oboseasca in al lauda pe Domnul, nici fratele Sami care le acompaniaza. E o jertfa placuta si bine primita inaintea Domnului!
