În acest dans ce se începe cu scuipatul seminţei de floarea soarelui şi cu un tânăr care răstoarnă garafa de 1,5 l cu alcool peste gât şi punându-l în centru ca simbol al beţiei naţionale, nu este altceva decât lipsa de cultură şi ruşine autohtonă. Hora autentică de la Coştangalia era prin anii 50-60 ai secolului al XX-lea, când tinerii acumulau bani pentru a angaja muzicanţi din altă parte ca să desfăşoare hora în sat cu bucurie şi voie bună. Neavând nimic cu muzica şi dansul, admiram cu fascinaţie horele din satul meu de baştină (Coştangalia) pe atunci când eram încă mic.
Da, asta e ziua de azi, cum s-ar spune asa s-au ajuns timpurile si asa-s toti. Dar in marea bucurie cel putin inca mai avem acest obicei de a stringe bani cu flacaii si de a aduce muzicantii, organizind hore, suntem unul din putinele sate care mai are acest obicei! Deja nu e rau!
