INTRARE LIBERĂ I CUM NE RAPORTĂM LA EMINESCU ASTĂZI?  

Deseori, pe munte, mă obsedează (și o fredonez în minte) cîte o melodie. Ieri a venit rîndul unei piese ce ascultasem întîmplător în ajun, și anume „Atît de fragedă”, a unui vechi grup, pe nume „Mondial”. . Poezia fiind a lui Eminescu. . Cum nu am avut coleg lîngă mine, cu carele să port conversație, am întors pe o parte și alta poezia. I-am găsit, ca tot cîrcotașul, ceva hibe. Pe urmă mi-am amintit că ea e fructul epocii romantice. Cînd, pe stil Rică Venturiano, promiteai iubitei marea cu sarea. (ce urma ulterior, e altă poveste; cum interesant este că autorul poeziei cădea curînd cu picioarele pe pămînt, frecventînd vreo distinsă cu tarif). . Mi-a atras atenția că odată-i zice demoazelei „Pierdută veșnic pentru mine”, iar la final ”Cînd o să vii?” Cît și alte finețuri, inclusiv psihologice.. . În general am realizat că bucata cu pricina („Aît de fragedă” e o chestie foarte demodată. A unui ins însă pe care însă lumea românească îl declară nec plus ultra. . Personal (și cu acreala de rigoare) mi-aș menține părerea, însă realizez totodată că, în nevoie de a zeifica pe cineva fiind, compatrioții mei înmulțesc producția eminesciană cu plus infinit / cu divin. În așa situație, și opus ideii înmulțitului cu zero, totul va fi plus infinit, cît și divin. Demersului i se alătură și lume cu ceva scaun la cap, dar carele are de cîștigat o pîine (albă, cu icre negre pe ea), servind regulilor de coagulare sociale. . Ideea m-a traversat cît a fost tura ceva mai ușoară, în telecabină și pe Platou (al Bucegilor). Pe Valea Albă, în coborîre, am lăsat-o mai moale cu... poezia, căci trebuia să fiu atent cum pășesc și să nu-mi prind colțarii în parazăpezi. . PS Termin postarea și hălădui fără scop pe net. Pe RU-vid, un clip: „De-a pururi... Eminescu! ” Cum d... să te pronunți asupra viitorului, ba și în forma „pururi”! La o adică, inconștientul, în căutarea-i de iluzii, caută acolo să și-o eternizeze. Să nu-i fugă, acel balon salvator de oxigen, de lîngă nări... Lui, inconștientului, nu-i este suficient „este” (frumos, plăcut), ci dorește și ”va fi”. Cum ăsta e șubred, în viziunea sa, adaugă ideii amintitul „pururi”...

Mi s-a părut penibilă și inadmisibilă pregătirea tehnică a participării doamnei Ioana Bot. Recomand ca legătura de internet să fie problema televiziunii și să fie rezolvată profesionist.

O logoree de mare clasa! E amuzant ca pana si spiritele compromise de azi sunt deranjate de adevarul lui Eminescu. Mi se pare ca Eminescu este conturat si aici ca un nebun, multe informatii speculative in acest dialog. Bipolar maniaco depresiv!? :))))...Artistii adevarati, geniile sunt cele mai incomode constiinte...nu degeaba a zis Eminescu in Glossa: "Tu rămâi la toate rece, De te-ndeamnă, de te cheamă; Ce e val, ca valul trece, Nu spera şi nu ai teamă;" Cuvinte de artist necompromis! Degeaba citesti mii de carti cat timp esti cu valul, cu valul treci...Eminescu e viu in adevar!..Pentru ca "vremea trece, vremea vine." O discutie de apreciat!

Mare păcat că nu l-ați invitat pe tema asta pe Cristian Tudor Popescu.

Regal!

Ascultam puncte de vedere avizate !Regret ca nu am putut auzi cum se cuvine si Clujul!