Cine nu simte doina,inseamna ca nu mai e viu.E mort de mult. Doina e ceva de dincolo de timp,spatiu.Nu stiu daca se poate defini in cuvinte.E musai s-o asculti cu inima,sa o traiesti si inca ceva:sa te fi nascut la sat.Un orasan nu ppoate simti cantecul popular precum il simte un taran.E acea legatura primordiala intre om si glie,intre om si cosmos.A intelege doine presupune patima multa,iubire a divinului,speranta renasterii satului si obarsiile lui in cele mai vechi timpuri. Ai impresia ca doina a fost la inceputul inceputuli,cand se delimitau timpul si spatiul,infinitul si vesnicia.Asa percep eu doina si o simt si mai bine. Nu stiu daca este alt cantec care sa o poate egala macar,nu intrece. Neamul romanesc autentic respira doine prin toti porii,el traieste de la un anotimp la altul dar mai ales in timpurile transhumantei cand ciobanu se conecteaza fara a avea macar habar cu univesul,cu complexitatea lui prin miorita si acel ceresc "picior de plai". Iata de ce valoarea autenticului nu trebuie uitata niciodata.
