bai fratilor lautari sau nu luatii aminte si trezitiva ce aveti ati luato razna totii aideti cu totii sa recuoastem ca ionica nu se mai naste .precum ca in fotbalin ca hagi nu se mai naste , noi rominii suntem cei mai bogatii dupa glob astia reprezinta rominia noastra stim cu totii ca vin altii buni si tineri din spate dar ca ionica niciodata nu va mai fi cine crede ca nu am dreptate sa comenteze daca are argumente iar daca nu sa acepte o realitate cruda dar advarata va pup pa
Ionică Minune (pe numele real Ene Gheorghe), cunoscut din anii `80 sub numele de „Ionică de la Buzău”, este fără îndoială cel mai complex (și complet) acordeonist al zilelor noastre. Talent nativ uriaș, virtuozitate de excepție, o adevărată „mașină de acordeon”, dar cu o expresivitate aparte a interpretării. Ca să-l parafrazez pe George Călinescu despre Nicolae Iorga, se poate spune că Ionică Minune a „sorbit apa” tuturor acordeoniștilor. Nu l-a egalat, încă, nimeni, în ceea ce privește tehnicitatea interpretării, adaptarea și înțelegerea subtilităților melodice ale pieselor pe care le cântă. A dovedit că este în stare să cânte, într-un stil propriu, cam tot ce înseamnă muzică lăutărească și populară românească, dar și cafe concert etc. Mă bucur enorm că, atât el, cât și alți corifei ai acordeonului, precum Marian Mexicanu, Paul Stângă, Constantin Fulgerică, Gheorghe Ghițică ș.a. au preluat în repertoriul propriu adevărate șlagăre ale unor mari acordeoniști antecesori, între care legendarul Marcel Budală se situează la loc de frunte. Felicitări, Domnilor Maeștri!
