Iubitul meu copil, plecat… | de Teodor Groza Ajută această lucrare cu un subscribe, share și like: 👉 Instagram: / bisericaefraim 👉 Facebook: / bisericaefraim Pentru alte materiale apasă acest link: / @bisericaefraim
Superbe versuri spre luare aminte si spre invatatura ! Multumim om bun si talentat! Slava Bunului Dumnezeu Tatal Ceresc si pocainta,si pocainta tatalui care te a crescut !!! ( ,,Intoarcerea fiului risipitor !)🙏🙏🙏🙏🙏🤔😯😪
Doamne, un necunoscut a așternut în versuri gândurile, trăirile și așteptările mele ! De unde ai știut, om bun, ce-i în sufletul chinuit al unui părinte părăsit? Tare-i grea și dureroasă așteptarea!!! 🙏
Versuri 📜 *Iubitul meu copil, plecat…* Iubitul meu copil plecat De-atâta vreme de acasă Mi-e aşa de dor, nu te-am uitat Şi grija ta din greu m-apasă, Acum eu m-am gândit să-ţi scriu Să ştii ce fac şi că sunt bine, În Domnul eu sunt fericit Acasă e belşug de pâine Dar mă gândesc la tine ades’ Tu cum o duci? Eşti sănătos, îţi merge bine prin străini, eşti bucuros? De-aş şti că ţie-ţi merge bine, Chiar dacă suntem despărţiţi N-ar plânge inima în mine N-aş lăcrima printre suspine, Aş fi mai liniştit. Din ziua-n care tu, te-ai dus După ce „ţi-ai cerut averea” Eu tot am suspinat şi-am plâns De lacrimi mi-a slăbit vederea, Şi primul mă trezesc în zori Că noaptea mi se pare lungă... Mă rog lui Dumnezeu şi cer Ca dorul meu să te ajungă. La poartă merg încrezător Te caut cu privirea-n zare... Şi orice om în depărtări, Cu tine seamănă, îmi pare... Iar după ce mă liniştesc, Căci nu te văd ca trecător, Mă duc să mai lucrez ce pot, Să-mi treacă ziua mai uşor. Apoi, spre seară, la asfinţit, Trudit mă duc din nou la poartă Că mă gândesc: „Dac-ai venit? Dar nu ştii cum vei fi primit? ………………………… Aşa te-aştept până târziu... Mai schimb o vorbă prin vecini Şi fraţi buni de credinţă, Că şi ei au copii plecaţi Şi tare sunt îngrijoraţi De viaţa şi de soarta lor… Când noaptea s-a lăsat deplin, Şi nimeni nu mai e pe drum, Mă duc în casă şi mă-nchin Căci numai Domnul care-I bun Mă poate înţelege acum... Doar El e Tatăl tuturor Şi ştie ce-i acela dor Durerea de părinte... El e a toate ştiutor Atotputernic, iubitor, Nu vrea moartea celor ce mor Îi vrea întorşi din calea lor Ce duce spre morminte… Ai milă Doamne! Zic, Amin! Încerc să dorm puţin… Şi-n inima şi-n visul meu, Am înţeles de-atâtea ori, Mă înştiinţează Dumnezeu, Pe calea ta, sunt spini, nu flori, Eu prin credinţă văd mereu Deşi tu nu vrei ca să-mi spui Că tu în lume o duci greu... Şi ai ajuns al nimănui Vai, fiul meu… Un singur sfat aş vrea să-ţi dau Ţi-l dau din inimă de tată: Întoarce-te la Dumnezeu! El te iubeşte şi te iartă Te iert şi eu! De ce să stai printre străini? O lume-nşelătoare, Doar cât ai bani sunt „prieteni buni” Dar când ajungi sărac în drum Te calcă în picioare... După ce-averea-i risipit În chefuri, în plăceri, Toţi prietenii te-au părăsit Nu mai sunt azi cum au fost ieri Te-au păcălit… te-au folosit… Te rog să-ţi vii în fire-acum, Acasă ai belşug de pâine; Tu rabzi flămând pe-al lumii drum Duci viaţă ca de câine… Dar hai, ridică-te, că poţi Leapădă ce te-opreşte De ce să fii slugă la porci? Când poţi acasă să te-ntorci? Nu-l asculta pe „cel viclean” Că bine nu-ţi voieşte El zice: „Totul e în van, Acum în zdrenţe, un sărman? La tatăl tău vrei să te-ntorci? Crezi că te mai primeşte?” Da, dragul meu, eu te primesc Aşa cum eşti să vii, Eu niciodată n-am dorit Ca tu să fii fiu rătăcit... Dar ţi-am dat şansa să alegi Să poţi tu singur să-nţelegi Pe calea largă dacă mergi Te duci înspre pierzare… Ce-ai semănat, culegi. Dar, dacă acuma te-ai trezit Din somnul morţii ce-ai dormit Nu poţi da timpul înapoi Un singur lucru poţi să faci Prin pocăinţă să te-mpaci Cu Dumnezeu şi-ai tăi… Să zici cum zice o cântare Ce o cântai în Adunare: „Aşa cum sunt la Tine vin Putere n-am, Tu-mi fii sprijin, Mă spală-n sângele-Ţi divin O, Mielule eu vin, eu vin!” O tată bun şi răbdător Păcatul meu e aşa de greu Atât te-am întristat, Nu-s vrednic să fiu fiul tău Dar astăzi mă întorc smerit Mă doare de al meu păcat Măcar argat să fiu primit În lume n-am fost fericit m-am înşelat." Azi, când citeşti ori când asculţi Scrisoarea ce ţi-am scris, să ştii că, dacă mai trăiesc, te-aştept aşa cum ţi-am promis, în braţe vreau să te mai strâng să-ţi spun cât te iubesc... să plâng, să plângem amândoi... . Şi-n casa mea din nou să fi cel ce aduce bucurii prilej de sărbătoare, copil iubit între alţi fii cu viaţă roditoare… Vei face aşa cum doreşti; Cum crezi că e mai bine... Dar, tare mult m-aş bucura Acolo unde te găseşti De-ai înţeles durerea mea Să te ridici, să te grăbeşti Să nu-ţi fie ruşine, Cu lacrimi să te pocăieşti Din inimă cu drag să zici: Vin „Tată azi la tine”… Iar de vei zăbovi să vii Dar vei veni în vremi târzii Când eu voi fi plecat... Şi-atunci, să ştii, te-aştept cu drag, Să ne-ntâlnim în veşnicii În Cerul minunat! ! ! Amin! ! !
