Bine v-am găsit prieteni dragi și iubitori ai muntelui!
Trebuie să recunosc că au trecut mult prea multe săptămâni de la ultima tură. Da, am numărat zilele, săptămânile și lunile. Visam cu ochii deschiși la o mică escapadă. Muntele pentru mine înseamnă copilărie, bucurie, pentru că m-am născut la munte, într-un loc superb, de unde vedeam Retezatul, iar de mai bine de 8 ani am descoperit superbele cărări ale Olteniei.
Natura îmi oferă o mulțime de momente frumoase, fie că sunt pe un vârf de munte, într-o rezervație naturală sau pe un mic delușor de unde admir pădurea frumos colorată și simt mirosul ploii și atingerea plăcută a picăturilor de apă. Sunt sentimente unice, acolo la munte, unde sunt norocoasă că pot să aud liniștea pădurii, a ploii și a muntelui.
Și da, în ultima mea excursie, a lunii octombrie, am avut parte de toate acestea. Cu o săptămână înainte de a evada din oraș mă gândeam: oare ce traseu să aleg și înspre ce parte a Olteniei să alerg? Și mi-am adus aminte de unul dintre prietenii emisiunii ...Mircea Lera, șeful Serviciului Salvamont Vâlcea. L-am rugat să ne ducă pe un alt traseu din Parcul Național Buila Vânturarița și, ca de fiecare dată, deabia aștepta să fie ghidul nostru. De această dată am avut bucuria să ne fie alături și Marcel Andreescu, membru Salvamont Vâlcea și al Clubului Sportiv Montan Buridava.
Deși, la prima oră a dimineții, eram tentată să amân mica noastră excursie, din cauza ploii de afară, mă bucur că am avut inspirația să plecăm spre munte...pentru că am avut parte de o tură absolut minunată.
Și iată-ne pe Valea Cheii, din județul Vâlcea. Pentru a ajunge aici este musai să mergeți pe drumul care duce spre Băile Olănești, DN 64 A, iar la intersecţia cu DJ 654 veți face binișor stânga, către satul Cheia, apoi veți începe să urcați pe un drum forestier ce duce la Parcul Național Buila-Vânturarița. Aici am vizitat schiturile Iezer și Pahomie.
Am plecat pe traseu fără nici cel mai vag stres, că ajungem, că nu ajungem la timp, că ne va prinde întunericul, sau că ne vom întoarce târziu acasă, la Craiova. Important era să facem mișcare, să ne simțim bine și să respirăm muntele prin toate simțurile. Îmi doream să ajung și la Cabana Cheia, un loc în care nu mai fusesem de mai bine de 6 ani, dar care m-a impresionat datorită sălbăticiei și a pereților abrupți. O zonă ideală pentru alpinism.
Dacă vreți să ne călcați pe urme neapărat să aveți o mașină de teren și voie bună. Cărări cu soare!
6 ноя 2016
