Această doamnă este atât de bine informată și atât de autentică. Este o plăcere să o tot ascult mereu. Orice podcast cu dansa îl ascult cu sufletul la gură!
foarte frumoasa emisiunea, foarte utile totul si o perspectiva unica a doamnei profesor. mie mi-a placut si prezentatoarea, mi-a dat impresia de relaxare, impresia ca pot fi chiar eu care sta de vorba cu doamna profesor
O ador pe Lavinia! Mi-a plăcut referința subtilă la Bert Hellinger, când a făcut corelația dintre firul istoriei și firele conectoare dintr-un sistem familial. Da, sunt canale prin care se transmit traumele.
S-a mai zis intr un podcast la Stefan Mandachi, ca a fost intr un alt podcast si a fost taiat, deci, nu ar fi prima care ar taia interviul si nu inteleg de ce? Dna Lavinia Barlogeanu, va admir si respect!
Fragmentarea mentală este prezentă la copii. Ei ca să facă pe plac părinților ajung ușor ușor să se fragmenteze, și să nu mai reușească să aibă spațiu să fie ei și ajung să dezvolte măști ca să poată să fie acceptați. Copii autiști sunt faini de observat în mediile lor, cu mama lor sau relația pe care o are mama cu ceilalti. Acolo se poate observa, de multe ori am văzut asta, mama este tocătoare de cuvinte, vorbește continuu și nu simte absolut deloc, nu se poate opri iar aici copilul neavând spațiu să existe deja da semne grave de autism…. Știu caz de copil născut normal iar datorită metodelor comuniste a mame a ajuns să își dezvolte comportamente de autism: a fost lăsat de mic în pătuțul blestemat, fără contact cu mama, acum măricel nu spune cuvinte, doar scoate sunete, are ieșiri dificile, se încordează din corp, se îndoaie, la contact de ținut în brațe sau îmbrățișat se îndoaie și respinge, îi este străină atingerea, se simte stresat la atingeri, este dezvoltat fizic dar mental își emoțional este în regresie… este crunt să observi tiparul acestor mame care vorbesc și dau indicații continuu fără noimă, care cred un copil trb să fie stea lemn și să execute! Acest tipar de mamă este în simbioză cu mama ei, legătura lor nu este ruptă, mental ea este în simbioză cu maica-sa… Este crunt să ai un mental în acest hal și să nu îți dai seama….
O întrebare d-nei profesor. Dacă eu sunt empatica, și vreau sa ajut pe cineva care are probleme, dar prin asta eu, îmi calc valorea, o valoare de mea și apoi nu ma simt bine, cum pot rezolva. Făcând sa fie bine cuiva, ma vad pusa în situația sa tolerez ceva ce nu pot tolera. Cum sa explic asta.?
Daca încercând să faceți un bine cuiva va incalcati principiile și valorile, se produce o ruptură în sinele dumneavoastră. De acolo vine și starea dumneavoastră - "nu mă simt bine". Întrebarea dumneavoastră "Cum pot rezvolva?" la cine se referă? La starea dumneavoastră de rău, pe care o considerați o reacție nepotrivita sau la cauza stării - faptul că vă lăsați pe dumneavoastră deoparte și puneți pe primul loc în viața dumneavoastră alta persoană (cu ale cărei acțiuni nu sunteți de acord)? Este important sa vă clarificați dumneavoastră acest aspect, deoarece poate mergeți pe o pista care nu vă avantajează. Nu putem sa ii salvam pe ceilalți, dar ne putem salva pe noi înșine (și implicit pe ceilalți) urmandu-ne principiile, valorile, acționând în conformitate cu ele. Nu vom cădea odată cu cei pe care incercam sa ii ajutam renunțând la noi și este posibil ca exteriorul sa se schimbe în consecință: noi ne respectam valorile, cei din jur observa aceasta schimbare la noi, acest lucru naște diverse stări in ei si exista o șansă ca ei sa se schimbe. Nu trebuie sa ne bazam pe ea, însă, pentru că scopul nostru nu este sa ii schimbam pe ceilalți, ci sa ne schimbam pe noi (sa ne întărim, sa devenim mai mult "noi") astfel încât interiorul nostru sa nu mai fie ușor de clintit. Sa ne fim stâlpi. ♥️ Se spune că în avion trebuie sa ne punem întâi noua înșine masca de oxigen in cazul unui incident. Daca nu facem asta, riscam sa ne pierdem și pe noi, și pe cel pe care incercam sa îl ajutăm. Multă înțelepciune va doresc și curaj să vă urmati valorile!
Prea prea i-ati tăiat-o doamnei profesor ca să faceți închiderea emisiunii. Urât așa ceva. Cu tot respectul. Unui astfel de om de valoare este necesar să se aloce, dacă tot o invitați un timp mai mare
Fragmentarea mentală este prezentă la copii. Ei ca să facă pe plac părinților ajung ușor ușor să se fragmenteze, și să nu mai reușească să aibă spațiu să fie ei și ajung să dezvolte măști ca să poată să fie acceptați. Copii autiști sunt faini de observat în mediile lor, cu mama lor sau relația pe care o are mama cu ceilalti. Acolo se poate observa, de multe ori am văzut asta, mama este tocătoare de cuvinte, vorbește continuu și nu simte absolut deloc, nu se poate opri iar aici copilul neavând spațiu să existe deja da semne grave de autism…. Știu caz de copil născut normal iar datorită metodelor comuniste a mame a ajuns să își dezvolte comportamente de autism: a fost lăsat de mic în pătuțul blestemat, fără contact cu mama, acum măricel nu spune cuvinte, doar scoate sunete, are ieșiri dificile, se încordează din corp, se îndoaie, la contact de ținut în brațe sau îmbrățișat se îndoaie și respinge, îi este străină atingerea, se simte stresat la atingeri, este dezvoltat fizic dar mental își emoțional este în regresie… este crunt să observi tiparul acestor mame care vorbesc și dau indicații continuu fără noimă, care cred un copil trb să fie stea lemn și să execute! Acest tipar de mamă este în simbioză cu mama ei, legătura lor nu este ruptă, mental ea este în simbioză cu maica-sa… Este crunt să ai un mental în acest hal și să nu îți dai seama….
