Locorotondo a fost inițial un sat construit între secolele al IX-lea și al VII-lea î.Hr. Locorotondo este alcătuită din peste 150 de districte, cătune și mici comunități agricole, care s-au dezvoltat de-a lungul secolelor în jurul Trulli, Masserie, Biserici, Fântâni sau piețe împrăștiate pe întreg teritoriul și peisajul rural din jur.
Numele Locorotondo provine din latinescul târziu Locus Rutundus, care înseamnă loc rotund. Deja în vechime satul închis în ziduri, datorită extinderii sale spre vârful dealului, a căpătat acea formă rotundă care i-a dat apoi numele.
Municipiul Locorotondo a avut multe nume înaintea celui actual: inițial a fost numit Casale San Giorgio în cinstea patronului, apoi Casale Rotondo, apoi Luogorotondo și abia în 1834 Locorotondo.
Peisajul rural din jur este caracterizat de prezența masivă a podgoriilor, a aproximativ 15% din culturile zonei, plantații de măslini, cereale, culturi pomicole și alte culturi care se întind cât se vede cu ochii printre locurile împădurite din zonă.
Locorotondo s-a dezvoltat inițial în jurul mănăstirii benedictine Santo Stefano, pe vârful dealului de peste 400 de metri înălțime, unde astăzi se remarcă, prin culoarea sa albă și forma circulară, cufundat în peisajul rural luxuriant din jur, cultivat în principal cu viță de vie, cereale și măsline.
Locorotondo, cu teritoriul său, oferă o combinație de frumusețe, cultură și istorie care îl fac un loc unic în lume, capabil să încânte vizitatorii de toate vârstele și mediile.
5 окт 2024
