Eminescu a dorit să-i fie cântat acest imn bisericesc la înmormântarea sa. După cum relatează ziarele vremii, convoiul funerar și-a asumat această dorință a poetului, iar melodia răsuna din plin în drumul ei spre desăvârșire (singurătatea poetului, „Iar eu voi fi pământ / În singurătate-mi”).
Cântecul meu preferat, cântecul sufletului meu.... Cel ce lacrimă se frânge, singura rugaciune adevarata a omului neputincios pe pamant, aducându-și aminte de părerile de rau... Sa nu mai greșească. Fiti binecuvintati!
O ALTĂ ISTORIOARĂ DESPRE RAI + CÂTEVA DINTRE CELE MAI BUNE CĂRȚI CREȘTIN ORTODOXE CE POT FI CITITE ONLINE GRATUIT O mie de ani înaintea ochilor Tăi, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut ( Psalmul 89, 4 ). Era un călugăr de mult într-o mănăstire şi se întreba: " Cum poate să treacă o mie de ani ca o zi ?" atât este de frumos în Rai şi atât de mare fericire, că, o mie de ani pare o zi. Călugărul era paracliser la biserică şi avea viaţă înaltă. El s-a rugat Maicii Domnului câţiva ani de zile şi zicea : " Maica Domnului, roagă-te la Mântuitorul Hristos să-mi arate cum trec o mie de ani ca o zi ? Căci ştiu că aceste cuvinte ale Duhului Sfânt sunt adevărate ". S-a rugat trei ani şi i-a arătat Dumnezeu. Fiind paracliser, după slujba de la miezul nopţii a rămas singur în biserică citind acatistul Maicii Domnului. Cheile le avea în mână şi fesul îl pusese pe o strană. Deodată a intrat în biserică un vultur şi s-a aşezat pe iconostas. Dar atât era de frumos vulturul, cum nu mai văzuse în viaţa aceasta nimeni. Era cu mii de culori, avea coc, ochii negri şi se uita prin biserică. Fiecare până era ca o piatră scumpă. Călugărul când a văzut vulturul că s-a aşezat pe iconostas, a uitat să se mai roage şi s-a gândit : " Măi, eu mă reped ca să-l prind ! Că dacă l-oi prinde pe acesta, nu-mi mai trebuie altă avere pe faţa pământului. Măcar o pană să iau de la el !" S-a repezit spre vultur, dar vulturul a zburat în mijlocul bisericii. Se făcea că nu poate zbura. Călugărul, după el. Când să-l prindă, vulturul a zburat din pridvor. " Vai de mine ! Doamne, ajută-mă să-l prind !" Dar când să pună mâna pe el, vulturul iar a zburat, dar mai mult pe jos; ieşind din biserică s-a aşezat pe gard. Când s-a repezit călugărul spre gard, vulturul a zburat în pădure. Călugărul a sărit peste gard, zicând : " Doamne, ajută-mă să-l prind !" Când să pună mâna pe el, vulturul a zburat într-o poiană mare. " Doamne, nu mă lasa. Măcar o pană să iau de la el !" Când s-a repezit în mijlocul poienii la vultur, acesta a zburat într-un brad. Atunci a început a plânge călugărul : "Doamne, n-am fost vrednic măcar o pană din el să iau ".Şi se uita la vultur." Doamne,Doamne, ce pasăre frumoasă !" Dar deodată vulturul a început să cânte, o cântare cum nu a mai auzit el pe faţa pământului. Era îngerul în chip de vultur, dar el nu ştia; şi a stat şi s-a uitat la vultur, care i-a cântat 355 de ani. Părându-i-se că a trecut doar un ceas, călugărul, în timpul acesta, nici nu a îmbătrânit, nici nu a obosit, nici nu a flămânzit, nici nu a însetat şi nimeni nu a dat peste el. Zburând vulturul, monahul fiind cu cheia bisericii în mână şi-a adus aminte : " Vai de mine, nu mi-am luat nici fesul şi biserica a rămas descuiată; mă duc să încui biserica ". A venit la mănăstire, având cheia bisericii în mână, dar mănăstirea nu o mai cunoştea. Biserica era acoperită alfel, chiliile erau altele. Se gândi întru sine : " Doamne, ori eu mi-am ieşit din minţi, ori mănăstirea asta nu-i a noastră ". Ştiind că stătuse doar un ceas şi ceva, s-a dus la portar cu cheia în mână. Portarul vede un bătrân cu barbă albă, foarte strălucit la faţă şi-i zice : - Binecuvîntează, părinte ! Cu ce drum pe la noi ? - Fiule, mă duc să încui biserica. - Dar de unde eşti ? - De aici, de la mănăstire. - Dar unde ai fost dus ? - Până aici, mai aproape. - Părinte, nu eşti de la noi. - Nu mă cunoşti, fiule, dar eu sunt călugărul cutare, sunt paracliserul şi mă duc să încui biserica ! - Stai, părinte, mă duc să-i spun stareţului. Dar stareţul a visat în noaptea aceea o descoperire şi a auzit de trei ori : " Deschideţi porţile mănăstirii, ca să între porumbelul Domnului !" - Părinte, a venit un călugăr bătrân, luminat la faţă, zicând că el vrea să încuie biserica, că el este paraclisier. - Deschide-i, fiule, că o taină mare este aceasta ! Vino cu el la mine. Când a venit la stareţ, acesta l-a întrebat : - Părinte, mă cunoşti pe mine ? - Nu. - Dar mănăstirea o cunoşti ? - Nu o mai cunosc. Biserica o cunosc, dar parcă nu mai este aşa cum era. Avea alt acoperiş. - Dar unde ai fost plecat, părinte ? - Am fost până aici, în pădure. Stareţul a pus să se tragă clopotele mănăstirii şi a adunat în biserică tot soborul, care avea 300 de călugări. Apoi l-a adus pe acest călugăr în mijlocul bisericii şi l-a pus în faţa catapetezmei să-l vadă toţi călugării şi l-a întrebat : - Părinte, dintre toţi aceşti călugări, cunoşti pe vreunul ? - Viu este Hristos, nu cunosc pe niciunul ! A răspuns el. - Dar voi, îl cunoaşteţi pe acest călugăr ? - Nu-l cunoaştem, au răspuns ei. - Părinte, dacă spui că ai plecat de un ceas de aici, cine era stareţ când ai plecat ? A întrebat atunci stareţul. - Avva Ilarion. - Cine era ecleziarhul mare ? - Avva Ambrozie. - Cine era econom ? - Avva Chiriac. - Cine era veşmântar ? - Avva Gherontie. Atunci a spus stareţul : - Mare taină s-a descoperit între noi. Să vină arhivarul mănăstirii. Şi i-a spus : Du-te şi adă arhivele mănăstirii aici pe câteva sute de ani în urmă şi caută când a fost rândul acesta de călugări. A căutat cu 50 de ani, cu 100 de ani; a căutat cu 200 de ani, cu 300 de ani şi nu se găseau. Şi a căutat cu 355 de ani şi a găsit nişte registre mâncate de carii, vechi, rătăcite prin podul mănăstirii. Când a început a citi cutare, cutare, i-a găsit. - Părinte, dar când ai plecat ? - Trebuie să fie un ceas şi ceva. - Părinte, dar care a fost lucrul pentru care te-ai rugat lui Dumnezeu ? - Eu mă rog de mult avreme şi citesc rugăciuni la Maica Domnului ca să-mi arate Mântuitorul ceea ce spune în Psaltire : O mie de ani înaintea ochilor Tăi, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut ! - Părinte, iată că Preasfântul şi Preabunul Dumnezeu ţi-a împlinit cererea sfinţiei tale. N-ai vrut să crezi, sau ai crezut, dar ai vrut să te convingi. Iată, de când ai plecat, au trecut 355 de ani ! Bătrânul a început a plânge. Stareţul îi vorbi : - Vezi, părinte, că ţi-a arătat Dumnezeu minunea pentru că te-ai rugat cu credinţă. Dacă 355 de ani ţi-au părut că un ceas, acum crezi că o mie de ani este ca o zi înaintea lui Dumnezeu ? - Cred, părinte ! Atunci stareţul a poruncit ca un preot să se îmbrace repede în veştminte, a adus Sfintele taine şi l-a împărtăşit pe bătrân în faţa tuturor. Bătrânul a primit Sfintele Taine şi a zis : - Părinţilor, iertaţi-mă, că mare uimire mi s-a făcut. Faţa lui lumina ca soarele. Apoi a cerut iertare de la toţi şi a murit în biserică. ATENTIE !!! ÎN RÂNDURILE CE URMEAZĂ VĂ PREZINT CÂTEVA DIN CELE MAI FRUMOASE CĂRȚI PE CARE LE PUTEȚI CITI ONLINE GRATUIT. Aceste cărţi sunt pline de învăţături, pilde şi fapte ale Sfinţilor Părinţi, foarte folositoare oricărui credincios. Fiecare titlu are un link şi fiecare link conţine cartea titlului respectiv. Pentru a citi aceste cărţi daţi click pe linkul cărţii pe care doriţi să o citiţi. 1). EVERGHETINOSUL - VOL. I - II: ia601500.us.archive.org/26/items/Everghetinosul-VolumulI-ii/everghetinosul_vol_i_ii.pdf 2). EVERGHETINOSUL - VOL. III - IV: ia802707.us.archive.org/32/items/EverghetinosulVol.Iii-iv/everghetinosul_vol_iii_iv.pdf 3). MINUNI ALE SFINŢILOR ÎNGERI: drive.google.com/file/d/1V4dzUoqj3sXe5tktx8Nhk26MnHRzMVDC/view 4). PATERICUL EGIPTEAN: www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/pateric.htm 5). PATERICUL ATONIT: prieteniisfmunteathos.wordpress.com/2012/07/17/patericul-atonit/ 6). PATERICUL LAVREI PEȘTERILOR DE LA KIEV: www.pateric.ro/category/patericul-lavrei-pesterilor-de-la-kiev/ 7). VIAȚA, VEDENILE ȘI INVĂȚĂTURILE SFÂNTULUI IERARH NIFON AL CONSTANȚIANEI: www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/viata-invataturile-sfantului-ierarh-nifon/ 8). PUTEREA RUGĂCIUNII IERTAREA MORȚILOR: drive.google.com/file/d/1gYEigfAFgBfO49NiiCivSPvgYprVl-Ue/view 9). VIAŢA SFÂNTULUI SIMEON CEL DESCULŢ ŞI CU O SINGURĂ HAINĂ: drive.google.com/file/d/1BlbhhHFNOyW0H9meuGZtWsGlCqm_D_XB/view 10). VIAȚA ȘI INVĂȚĂTURILE PĂRINTELUI CLEOPA: www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/viata_p_cleopa.htm 11). O MARE MINUNE DIN VREMEA NOASTRĂ: www.munteleathos.com/Pagina/Afisare/Intamplari_minunate_O_mare_minune_din_vremea_noastra 12). ARĂTĂRI SAU VEDENII ALE PARINTELUI ILARION ARGATU: www.parinteleilarionargatu.ro/pagini/10/-Aratari-sau-vedenii-ale-parintelui-Ilarion-Argatu/ 13). SEMNELE VREMII - TAINA FĂRĂDELEGII: prosistemhaha.wordpress.com/tag/taina-faradelegii/ 14). VIAȚA SFÂNTULUI CUVIOS TEOFIL CEL NEBUN PENTRU HRISTOS: logos.md/carti/teofil/teofil/teofil.htm 15). CUVIOSUL SIMEON CEL NEBUN PENTRU HRISTOS ȘI SFÂNTUL IOAN PUSTNICUL: paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-21-cv_simeon_si_sf_ioan_pustnicul.html
Cu intelepciune drepti… Lumina lina a Sfintei Slave a Tatalui Ceresc Celui fara de moarte a Sfantului Fericitului Iisuse Hristoase venind la apusul soarelui vazand lumina cea de seara. Laudam pe Tatal pe Fiul si pe Sfantul Duh Dumnezeu. Vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase. Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viată, pentru aceasta lumea Te mareste, Te mareste!
Dor de Eminescu de Gheorghe Avram S-a născut în 1850 dintr-un mic boier care-și dorea copiii învățați prin străinătate, La vârsta copilăriei Eminescu nesocotea programul din școală colindând țara ca un frate; Cobora de la Cernăuți spre Ardeal ajungând la Blaj ca să-și scalde mintea în fiorii românismului, Într-un carnețel își lua notițe lucrând în inimă versurile cu harul și dorul creștinismului; Se culca prin fân, prin grajduri, pe sub strașina mănăstirii și-i curgeau zdrențele mereu, Inima se-mbrăca cu veșmintele Domnului Hristos pregătindu-se de luptă ca un leu; În 1869 tatăl îl trimite să-nvețe carte la Viena ca să nu mai hoinărească ani amari, El înființează în 1882 societatea secretă ,, Carpații’’ cugetând la arătarea Daciei Mari; Avea ca țel emanciparea economică și intelectuală a întregului neam românesc: Dezbrăcarea de cămașa ungurească, pălăria otomană și cravata lagărului rusesc; Unirea românilor risipiți și dezbinați este completă când se face în Hristos prin Biserică, Lui Eminescu îi lipsea unirea Tansilvaniei cu România că Dacia ne-a fost o mamă vrednică; Agenții serviciilor secrete austro-ungare urmăreau ideile lui Eminescu ca să piară: Politicienii români nu zideau biserica neamului și de frica străinilor nu-i dădeau apă la moară; În 1883 organizației secrete i se furase unirea prin sfântul Crez - sincer ideal și vers scăldat în sânge, Poetul e sechestrat de-o grupare de forță tratându-l la sanatoriul lui Șuțu cu lovitura care-l stinge; Cântarea liturgică Lumină lină a îndrăgit-o și-o cântă preoții prin testament, Eminescu ne-a lăsat-o la despărțirea de români dorind s-o audă din ceruri mai atent; A purtat în suflet suferința și idealurile românilor ca să le-avem întipărite cu versul, În biserica sa cu aureolele sfinților îmbrăcate-n negru păstram poetul cu-ntreg universul.
Doamne ce glasuri minunate i ti canta intru slava si marirea ta ,in cer si pe pamant. Slava tie doamne, slava tie. Iarta ne Doamne si ne miluieste dupa mare mila ta. Amin.
Ultima dorinta a marelui nostru poet national, intruchiparea/ incarnarea spiritului de geniu al poporului roman, Mihai Eminescu(Eminovici) ar fi fost: "Sa fiu ingropat la tarmul/ malul marii si sa (mi) se cante 'Lumina lina'", dorinta care este subliniata, chiar daca numai partial, in 'testamentul sau poetic' - 'Mai am un singur Dor...'
Dor de Eminescu de Gheorghe Avram S-a născut în 1850 dintr-un mic boier care-și dorea copiii învățați prin străinătate, La vârsta copilăriei Eminescu nesocotea programul din școală colindând țara ca un frate; Cobora de la Cernăuți spre Ardeal ajungând la Blaj ca să-și scalde mintea în fiorii românismului, Într-un carnețel își lua notițe lucrând în inimă versurile cu harul și dorul creștinismului; Se culca prin fân, prin grajduri, pe sub strașina mănăstirii și-i curgeau zdrențele mereu, Inima se-mbrăca cu veșmintele Domnului Hristos pregătindu-se de luptă ca un leu; În 1869 tatăl îl trimite să-nvețe carte la Viena ca să nu mai hoinărească ani amari, El înființează în 1882 societatea secretă ,, Carpații’’ cugetând la arătarea Daciei Mari; Avea ca țel emanciparea economică și intelectuală a întregului neam românesc: Dezbrăcarea de cămașa ungurească, pălăria otomană și cravata lagărului rusesc; Unirea românilor risipiți și dezbinați este completă când se face în Hristos prin Biserică, Lui Eminescu îi lipsea unirea Tansilvaniei cu România că Dacia ne-a fost o mamă vrednică; Agenții serviciilor secrete austro-ungare urmăreau ideile lui Eminescu ca să piară: Politicienii români nu zideau biserica neamului și de frica străinilor nu-i dădeau apă la moară; În 1883 organizației secrete i se furase unirea prin sfântul Crez - sincer ideal și vers scăldat în sânge, Poetul e sechestrat de-o grupare de forță tratându-l la sanatoriul lui Șuțu cu lovitura care-l stinge; Cântarea liturgică Lumină lină a îndrăgit-o și-o cântă preoții prin testament, Eminescu ne-a lăsat-o la despărțirea de români dorind s-o audă din ceruri mai atent; A purtat în suflet suferința și idealurile românilor ca să le-avem întipărite cu versul, În biserica sa cu aureolele sfinților îmbrăcate-n negru păstram poetul cu-ntreg universul.
E bine de stiut insa ca Dumnezeu a pus in noi o farama de divinitate care sa lucreze spre desavarsirea noastra, dupa cum este puterea si vointa noastra. Nimeni nu este desavarsit in afara de El, dar ne invata ca celui ce mult iubeste, mult i se iarta. Ii spune femeii pacatoase ca pacatele-i sunt iertate pt ca mult a iubit! Pace.
Lumina lui Iisus Hristos sa ne lumineze calea viața neîncetat.Amin.La multi ani binecuvântații fiului meu Laurențiu Florin multă sănătate și liniște sufletească.Amin.Multumim Doamne Iisuse Hristoase pentru toate iti mulțumim 🙏😇❤️✝️✝️✝️❤️🌈🕯️💐🎂🥰👩❤️👩❤️.
'Cel ce crede intru Mine si de va muri, viu va fi!' Invatati, apoi obisnuiti sa traim in ne-Simtire, sa nu fim nesimtiti, ne-Simtitori fata de aceasta Iubire sfanta christica! Sa nu ne limitam doar la a fi 'un pamant nesimtitor si rece'!(M. Eminescu - Atat de frageda). Hristos a inviat!
Lumina din Lumina, Lumina lumii, Lumina ochilor, Lumina pururea fiitoare, Lumina lina. Hristos este Lumina, iar nu o fiinta imaginara.Trebuie sa gandim si cu inima, nu doar cu mintea! Inima are ratiunea ei, iar mintea limitele ei.Daca gandesti si cu inima si pricepi ceea ce mintea nu poate percepe, nu inseamna ca esti lipsit de ratiune. Omul poate fi fie un 'pamant simtitor', fie un pamant 'nesimtitor si rece', ca in poezia lui Eminescu. Alegerea ne apartine!
Doamne Isuse Hristoase,Maicuta sfinta,ajutati-ne,vindecati-ne, eliberati-ne De Cel rau,de toate operele lui,Antonio,Alina,Carmen, Penuta,Petre. Suntem bolnavi in trup si suflet,vrajmasii nostri ,lupta Sa distruga casnicia lui Antonio si Penuta.Reuneste-ne in si cu iubirea ta.Intoarce-ne la tine ,asa Cum vrei tu. Miluieste-ne si nè Mintuieste dupa mare mila ta. Alina,a fost operata de tumore la sin, complicatii. Conversione, neolaureata,cauta un serviciu mai bun ,casàtorie, are 43 ani,este inca singura. Indeparteaza De la noi, pe toti cei care ne fac rau.Multumesc mult.amin.
o mica precizare te rog...mintea nu are limite pentru ca si ea este parte din suflet care este rational si chip al lui Dumnezeu. Un suflet incurcat in faradelege si patimi care duc la iad poate avea o minte limitata dar asta este o alta poveste...mintea Sfintilor Parinti contempla si se adancea in Nelimitatul Dumnezeu, asa minte ne trebuie si noua
da, cu adevarat, este o cantare foarte frumoasa. pentru gustul meu, cel putin. chiar daca rugaciunea in sine este adresata unei fiinte imaginare. dar ca si arta, este linistitoare, foarte placuta. muzica religioasa este printre foarte putinele lucruri bune din religie. o zi buna.
