Maica Domnului: minuni și povestiri - p. Ioan Meiu, p. Teologos 

Ce face? Că nu înțeleg nimic!?

Mă iertați, însă aveți destule inexactități în comentariul dvs. Trebuie să știți că Botezul, Mirungerea (termenul corect), Sf. Maslu, Căsătoria (chiar dacă mai demult se săvârșea la sfârșitul Sf. Liturghii), Spovedania - toate aceste taine NU sunt săvârșite („practicate” cum spuneți dvs.) la Sf. Liturghie. De asemenea, sunt cu mult mai multe de 7 taine - vă rugăm citiți pe Sf. Iustin Popovici. Dacă doriți să citiți despre Sf. Liturghie mai în amănunt, vă recomand „Explicarea Sf. Liturghii” de Sf. Nicolae Cabasila sau cartea despre Sf. Liturghie a Ieromonahului (astăzi episcopului) Petru Pruteanu.

1. Dacă este agiazmă mare. Aghiazma mică se strică. Algele verzi n-au legătură cu calitatea apei. 2. Nu este doar vina lor. Da, este un complex de cauze.

Depinde si de personalitatea copilului. Cauzele sunt intr-adevar complexe.

@@costabasil păi, tocmai, că personalitatea se formează sau se îndreaptă și în familie și în societate, mai ales până la momentul în care copilul sau tânărul are discernământ. Pe lângă factorul genetic, înnăscut, care, iarăși, nu e nici vina, nici meritul copilului.

@@viravirakti Pana la o anumita varsta, intr-adevar, copilul depinde 100% de parinti. Personalitatea lui se dezvolta din interactiunea cu parintii initial si alte persoane pe masura ce trece timpul, la care incetul cu incetul se adauga atribute ale personalitatii copilului. Dar e posibil, de exemplu, ca un copil sa fie tratat cu foarte multa dragoste de catre parintii lui si sa devina un psihopat sau un narcisist.. In acel caz nu poti blama parintii. Nu cred ca poti absolvi un copil/adolescent de purtari negative pe care le are fiindca "n-a fost vina lui", datorita parintilor, din motive genetice etc. Stiu un caz in care o fata (16-17ani) care are o personalitate f. puternica, de tip narcisist si care a luat o decizie foarte gresita - la care parintii nu s-au opus, si din contra, i-au cantat in struna. E drept, fata seamana cu tatal, dar practic a fost capturata mental de forte exterioare familiei (asta e interpretare mea cumva metaforica a ceea ce s-a intamplat) si a luat o decizie pe care mai tarziu este foarte probabil ca o sa o regrete si o sa-si blameze partintii ca au lasat-o sa o ia. Ceea ce vreau sa spun este ca a fost decizia ei 100%. Ea e convinsa ca are dreptate. Sunt de acord ca si societatea, si scoala sunt responsabile pt. ceea ce li se intampla copiilor si tinerilor. Dar nu-i poti absolvi pe tineri de vina 100%. Nu uita, sunt fiinte distincte, independente (mai mult sau mai putin) cu propria lor personalitate.

@@costabasil Păi nu a zis nimeni ca tinerii trebuiesc sau pot fi absolviti complet de vină sau de deciziile lor, ci ca nu sunt singurii responsabili, iar familia și societatea sunt factori foarte importanți, adesea hotărâtor în privința asta. Desigur, Dumnezeu știe cum sa judece. Și știm cu toții ca sunt "ființe distincte", mai precis au personalități distincte și libertate de decizie, dar, după cum spunea adesea părintele Teologos, noi, oamenii, suntem și avem o singură ființă, cea umană, în care există diferite persoane, precum în Sfânta Treime. De aceea există și o mare parte de responsabilitate comună în ceea ce facem și suntem.