Să nu uităm că Mircea Eliade și-a început căutarea spirituală din tinerețe și așa cum scrie el însuși în memoriile sale avea atât de multe proiecte de realizat și atât de multe de învățat, de citit și de aflat încât își reducea timpul de somn doar la câteva ore pe noapte. Pentru el pierderea timpului este echivalentă cu rămânerea în starea de "a fi" adică trăirea naturală a sinelui a ceea ce suntem la cel mai adânc/ înalt nivel al existenței noastre. Dacă observăm că noi nu suntem corpul sau gândurile noastre și rămânem în acea liniște si pace extrem de plăcute care apar doar "fiind" atunci putem înțelege ce înseamnă " a pierde timpul" în viziunea lui Mircea Eliade. Mulțumesc pentru lectură. Inspirată alegere. 👍📖🙏❤️
pierderea timpului este pierderea calendarului, a ceasului, a listei cu chestii de facut, ajungand la fel ca si cainele casei, care nu are idee de la cate este ceasu', traind mereu in 'aici si acum' fara sa constientizeze. Ins a omul are capacitatea de a-si da seama de 'aici si acum' [omul care nu se lasa prins in capcana timpului iluzoriu, a dresului si facutului]
@@d1427 Starea de "a fi" nu este posibilă fără conștientizare. Dar conștientizarea nu trebuie însoțită de mentalizare adică vorbăria inutilă a minții. Cine încearcă capătă un alt fel de înțelegere a timpului iar calitatea acțiunilor sale fizice sau mentale se îmbunătățește considerabil.🙏❤️
@@IDA...15 starea de 'a fi' nu este o stare ci constientizare eterna. Vorbaria mintii este inutila doar cand este perceputa negativ de catre un judecator; in rest este vorbaria vietii, care vine si pleaca fara sa lase urme in constienta impersonala [aspectul cunoscator al fiintarii absolute] la fel cu ideea ca este cineva care incearca sa obtina ceva printr-un fel de efort fizic ori mintal, la capatul caruia devine 'imbunatatit'.
E primul si singurul mare filosof care abordeaza acest subiect de o maniera única.. Asa se justifica banuiesc si apetitul tau pentru Eliade.. 😜.. Genial
@@LecturiOnline.. Cand Ti"am spus ca te iubesc.. Am facut"o sincer.. Nici macar nu stiam cum arati.. Dar ce contá.. Simplu fapt ca existai era Mai mult decat suficient.. Acum sper sa fi fost explicit.. Iar tu sa dai te iubesc"ului meu.. o interpretare pertinenta si conforma cu potentialul tau.. Je t"aime 💖
Mai, mai, mai... Renumitul, strigatorul, saritorul in ochi “spirit critic” romanesc. Nu ma indoiesc ca poate fi util, dar la noi este ajuns la nivel de arta, pacat ca nu intotdeauna folosit unde, cat si cand trebuie. Mai ales spiritul autocritic, asta da, ar fi necesar, dar otravitor cand il facem cu ura; poate fi de aur cand este facut cu Iubire. Spiritul critic exacerbat indica doar ca am fost noi insine mereu criticati, dar nu iubiti. Mai mult decat de critica, Romania are nevoie de Iubire. Multa, multa Iubire.
