Voi rosti mereu, în astă seară, cu evlavie duhovnicească, patru cuvinte ce întregesc o țară: Moldova, Ardealul și Țara românească ! De astăzi, exclusiv aici, pe canalul meu, concertul "Tot ce-i românesc nu piere" !
ADEVARAT MAESTRE UNIREA A FOST FACUTA SI A RAMAS CHIAR DACA FIECARE NU INCEARCA SA FACA INPREUNA CEVA BUN SA DEA TARII ROMANESTI CEEI MAI BUNI FII A FECAREI PARTI LA CONDUCEREA TARII ROMANESTI DOAMNE AJUTA AMIN
Dragul nostru artist si prieten!Tot respectul pentru darurile pe care ni le oferiți cu sufletul deschis!Uniti cu romanii de peste Prut și din toate colturile lumii,ne bate aceeași inima în piept,iar tara noasta ca o mama ne cuprinde și ne asteapta cu bratele deschise.
Maestre, avem nevoie de dumneata mai des, in fiecare luna, in fiecare zi, nu lasa poporul sa uite forta nevazuta a romanilor cand sunt uniti . Dezbinati si urandu-se unii pe altii, suntem nimic mai mult decat o colonie si o masa de manevra pentru puterile straine
Noi (de Oct.Goga) La noi sunt codri verzi de brad Şi câmpuri de mătasă; La noi atâţia fluturi sunt, Şi-atâta jale-n casă. Privighetori din alte ţări Vin doina să ne-asculte; La noi sunt cântece şi flori Şi lacrimi multe, multe... Pe boltă, sus, e mai aprins, La noi, bătrânul soare, De când pe plaiurile noastre Nu pentru noi răsare... La noi de jale povestesc A codrilor desişuri, Şi jale duce Murăşul, Şi duc tustrele Crişuri. La noi nevestele plângând Sporesc pe fus fuiorul, Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng Şi tata, şi feciorul. Sub cerul nostru-nduioşat E mai domoală hora, Căci cântecele noastre plâng În ochii tuturora. Şi fluturii sunt mai sfioşi Când zboară-n zări albastre, Doar roua de pe trandafiri E lacrimi de-ale noastre. Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi Îşi înfioară sânul Spun că din lacrimi e-mpletit Şi Oltul, biet, bătrânul... Avem un vis neîmplinit, Copil al suferinţii, De jalea lui ne-am răposat Şi moşii, şi părinţii... Din vremi uitate, de demult, Gemând de grele patimi, Deşertăciunea unui vis Noi o stropim cu lacrimi...
Unde este mustata? A crescut inspre bunul Mos Craciun pe care ni l-a tot prezentat in anii trecuti. Cred ca e un firesc al lucrurilor. Mustata Domniei sale avea un farmec aparte, dar cred ca barba deplina il face nu doar pitoresc, ci de-a dreptul de poveste. Maestre, sa va tina Dumnezeu asa cum Dumneavoastra ne-ati tinut mintea langa El pana am inceput sa pricepem ca vin colindatorii si trebuie sa-i primim in casa... Semnat: un tanar prieten...
