1. În viața mea eu Te-am chemat, m-am încrezut în Tine, Dar valul greu ma-ndepărtat și șoaptele străine. Eu tot mai cred și încă văd credința răsplătită, Chiar dacă n-am putut vedea dorința mea-mplinită! R. Eu nu Te mai aud, dar totuși știu ca mă veghezi. Eu nu Te pot vedea, dar totuși știu că Tu mă vezi. Eu nu mai înteleg Cuvântul și lucrarea Ta, Dar într-o zi Te voi slăvi căci ai lucrat așa! 2. Vrăjmașul îmi șoptește-ades că ai uitat de mine, Și am ajuns în starea grea, deși-am crezut în Tine! Dar eu mai cred și încă văd prin negura de ceață, O dimineață răsărind, și scumpa-Ți dragă față! 3. Îmi este greu să mă ridic, o, pune-mă pe Stâncă. Arată-mi iar iubirea Ta, dă-mi pacea Ta adâncă! Ridică-mă prin harul Tău, redă-mi credința sfântă, Vorbește-mi Doamne căci sunt rob, și robul Tău ascultă! AMIN.
