Sunt de acord într-o oarecare măsură că nu toți au chemarea de a predica din amvon și că de acolo ar trebui să vorbească cei mai competenți teologic (bineînțeles dacă se încadrează și moral), dar totuși cred că toți avem nevoie să fim ucenicizați în a cunoaște cum se înțelege și interpretează Biblia și chiar învățați să vorbim cu oamenii, chiar dacă nu vom stăpâni niciodată suficient de bine predicarea în așa măsură încât să ne adresăm mulțimilor. Cu mentalitatea asta , (dacă ești chemat să fi ușier , stai acolo și fi ușier bun , dacă ești chemat să faci cafea , stai acolo și fă cafea pt frați sau mâncare sau ce o mai fi și nu râvni la predicare) unii lideri își țin enoriașii la un nivel teologic nepermis și îi descurajează de la a se dezvolta și în privința asta.(unii poate o fac doar ca să găsească fiecăruia un loc și o slujbă așa încât proiectul lor (uneori megaloman) să aibă continuitate și progres, iar unii poate chiar rău intenționați, deși imi place să cred că cei din urmă sunt mai puțini). Eu cred că noi trebuie să facem așa cum ne cere Biblia, anume să fim cu totul dați Domnului, deci să ne facem bine și profesiile, eventual să facem și acte de caritate folosind profesiile noastre(ești un brutar bun, fă pâine ca pt Domnul, și dacă ai ocazia oferă pâine gratuit și celor ce nu au, la fel și croitorul sau ce exemple mai pot fie) , dar nu neglijând datoria noastră de a cunoaște bine Cuvântul și de a deveni în stare să îl dăm și altora (îmi vin în mintea cei rânduiți să slujească la mese Ștefan și Filip care pe lângă darul lor de a fi poate buni administratori ai finanțelor sau ai lucrurilor practice , erau ( au devenit în timp, cel mai probabil)și buni predicatori.
Apoi, (pe la minutul 18 când băiatul întreabă dacă cineva poate fi lipsit de răsplată pt că a slujit o viață întreagă cu un alt dar decât cel pe care I-L randuise Dumnezeu, fratele Adi aprobă și argumentează întâi cu 1cor :3 ...acolo vb despre pierderea răsplătiți pt cei care au zidit pe altceva decât pe temelia apostolilor, nu despre slujirea cu alte daruri decât cele rânduite de Dumnezeu (deci nu pe cum (prin ce daruri ai zidit deasupra), ci pe ce (ce ai zidit deasupra)),. Astea îmi par a fi povești băbești, spuse de unii predicatori (poate cum spuneam, pt a-i încuraja pe unii să se facă folositori pt bunul mers al lucrării lor, "stai liniștit la măturat in biserică, si nu tânji la alte slujbe") . Nu se pierde nici o răsplată, după părere mea pt slujirea cu alte daruri, sau fără daruri , ci, ceea ce invalideaza slujirea unui om este trăirea duplicitara, sau în dezacord cu așteptările generale ale Lui Dumnezeu, adică sfinirea , sau poate neglijarea priorităților (exemplu : suntem datori în primul rând să veghem asupra bunului mers fizic și spiritual al celor din casele noastre).
Vă aud a2a oară vorbind despre identificarea darului , a unui dar specific mai evident, pe care să îl punem în valoare pt a fi buni slujitori...și deși sunt de acord cu multe din lucrurile pe care le spuneți, pe undeva îmi pare că sugerați ca unii, care poate nu pot observa la ei un dar de predicare sau de învățare (cel cu cantatul nu cred că trebuie luat atât de mult în considerare, eu sunt mai degrabă pt închinarea congregationala decât pt spectacolul obositor de solo-uri) deosebit, să slujească mai degrabă practic cu alte daruri (gen: cele profesionale despre care spuneați, sau în cadrul slujbelor bisericii, prin făcutul de cafele, sau prin parcări...etc) . Eu cred că trebuie să fiți mai atent la a încuraja dezvoltarea teologică a tuturor enoriașilor . Nu lăsați impresia că ei trebuie să fie zidari în continuare și dacă nu au darul de a predica să se lase pe tanjeală. Poate mulți nu au un dar special de la început de a reda ceea ce știu foarte coerent, sau nu au darul de a-i învăța pe alții, dar cred că toți trebuie să fie încurajați să se dezvolte teologic încât, când ajung să se confrunte cu anumite erezii sau concepții despre lume și viața opuse celor propuse de creștinism, să fie în stare să facă deosebirea (că unii nici atât nu știu) și să le respingă, de aceea ucenizarea (în privința dezvoltării teologice) trebuie luată în considerare de toți membrii bisericii. Deci nu cum spunea Francisc d'asisi "evanghelizati prin fapte și dacă e nevoie folosiți și cuvinte" ci în primul rând prin cuvinte, fiindcă creștinismul e înainte de toate un crez, iar apoi , bineînțeles, trebuie autentificat ceea ce crezi prin fapte.
