O MELODIE, UN INTERPRET (10) - IRINA LOGHIN, Să-ți fie, neică, de bine MIX.1 

1,1?\"ç2add3b.@@?.14?!@#112222@@@@##1#111111122$%^^^^&&&&&&@#$2222^&&***@@@@@@##$$2222^&3&&&*&3333#$$$2&&**&&@1111$$2221@#$$%%&***((((@###%%&&****@@1111%^^33333@111255555223333@@@##$%^2223@@@$@$%%^^^^@@##$1111122222&&&&33@11111$%^^^&333*@@11111122223&*****(*$#@@!!@@$&&&*(*#@11

Dle Ion Marza, vă mulțumesc pentru comentariu. Ați subliniat realitatea exact cum a fost. Pentru românii de peste Prut, muzica noastră tradițională a fost ceva sfânt. Nu de puține ori cântecele marilor soliști români au fost leagăn sufletelor celor care promovau muzica populară și nu numai, peste Prut. Și totuși trebuie să recunoaștem că în regimul Ceaușescu, neoficial a permis să se strecoare creații de la Chișinău încă din 1986. "Până la lacrimi", creația lui Petre Teodorovici era preluată în România de Marian Nistor și formația Savoy. În 1987 "Melancolie", a aceluiași compozitor și poezia lui Grigore Vieru se regăsea în repertoriul Mirabelei Dauer. Toți trebuie să ținem cont de asta. Sovietizarea muzicii de peste Prut cred că a fost permisă, din păcate, și după 1990.

@@redactoru Vă mulţumesc ! Dle, Isaru, noi cei care locuiam aproape de Prut recepționam televiziunea română de la Iaşi. Am avut noroc! Duminica în casa noastră era sărbătoare. Se adunau toate rudele să privească Album duminical,sâmbăta priveam cenaclul Flacăra cu marele poet Ad. Păunescu, viţă basarabeană. Părinţii mei urmăreau cu lacrimi în ochi programele de cântece şi dansuri populare. Când cânta I. Loghin ori S.Vicoveanca, mama lepăda sapa şi le ascultă. Tata cânta la muzicuţă, iar vecina bătea doba cu un citor intr-un gemantan. Ce frumos mai cântau din repertoriul M.Pietraru, M.Bararu M.Schipor ş.a. Posturile de radio din tot spațiul românesc ar trebui să transmită zi şi noapte muzică populară, avem cea mai frumoasă muzică din lume.Mai puțină muzică africană, engleză. Vă doresc realizări frumoase Salut din Chişinău !

@@ionmarza4697 Pentru oameni ca dumneavoastră pot spune din suflet că sunt mândru că sunt român. Gândim la fel, simțim la fel! Dacă am evidențiat acei ani ai comunismului când deja se relua cu pași timizi o legătură curmată în 1944, trebuie doar să recunoaștem că datorită patrioților și simțirii noastre a fost posibil totul.