Doar ce am terminat de vizionat episodul...m-a ținut cu sufletul la gură. A fost "ca un cadou" pe care l-am deschis încet-încet, pentru a conștientiza și bucura (de) toate senzațiile! E tare special!!! Mi-a plăcut mult, mult de tot, din toate punctele de vedere (auditiv, vizual, dar și ca introspecție)! Până și mirosul frunzei de mentă sălbatică (sau cimbrișor, nu știu sigur) și al celei uscate l-am simțit cu "nasul minții"...Iar păianjenul care dansa pe piatra plină de mușchi m-a emoționat maxim, mai ales când, aproape de cadrul final cu el, părea că dansează pe 6 picioare...Papilele gustative s-au revoltat când au văzut cârnăciorii (cum, nu mai sunt paste cu ton???).... Cuvintele îmi sunt sărace.. Pot doar să mai spun că, în ceea ce mă privește acest episod l-am trăit cu fiecare por, neuron și secundă! Mulțumesc, Ioan!
Doamne, esti absolut Minunat!!! Azi, căutând prin filmele tale, am vazut ca activezi de acum...9 ani...!!! Asa e?? Eu te stiu doar de vreo 2 ani, dar te urmresc cu MAAAARE drag si iubire, Esti un OM adevarat si frumos, si ești aici si acum sa ne...reamintești cate Bucurii avem in aceasta Viață! Ador si eu sa merg pe munte, dealuri, am început asta acum vreo 23 de ani si cred ca doar asa se traieste frumos, profund, intens si cu scop. Muulte Drumuri în pace, liniste, armonie, bucurie si iubire îți doresc, la fel și tuturor celor ce te însoțesc. Multumiri cu mare pretuire. Dragi îmbrățișări ție si tuturor.🤗🤗🤗🤗🤗💕💕💕❤❤❤❤❤❤
Emisiunea "Pe poteci, spre inima ta!" a implinit 10 ani anul asta, dar eu activez in domeniu de vreo 15, intr-un fel sau altul. In episodul 100 am povestit mai pe larg ce si cum.
Eu am facut 2 drumetii singur. Una in muntii fagaras, dar nu pot spune ca am fost singur fiindca era plin de oameni. Dar cand am fost in noiembrie pe Cozia, acolo am simti singuratatea. In padure, am avut momente cand am vrut sa ma intorc. Dar dupa m am incurajat singur si am dat inainte. Pot spune ca a fost ceva unic, sa mergi prin padure cu orele si sa nu vezi un om. Felicitari pentru curajul tau!
Apropo de frici. Ai evoluat enorm. Imi aduc aminte de una dintre primele tale ture. Ai innoptat la o stana in Grohotis, in pod, si chiar si asa, toata noaptea ai stat de veghe, ba un șoricel, ba un ultim lemn trosnind sub cenusa... Atunci nu înțelegeam de ce ti-ar fi frica in stâna, acum tu dormi in pădure singur, eu nu as putea niciodată! La mai mare!
Ce interesant !ce adevărat !ce om frumos ești tu Ioan Stoenică !de mult timp î ți urmăresc filmele care ne aduce la adevărata realitate a vieții naturia animalelor .Ești un om adevărat !Pe poteci spre inima ta ,am ajuns într o zii să te văd trecînd prin parcul Tineretului !Ai trecut prin fața ochilor mei !am fost bucuroasă !am gîndit că ,,lumea este mică ,,!
Încă avem ce alți au pierdut de mult.Salbaticiunea și frumusețea acestor plaiuri!Frumusetea și bunătatea oamenilor simpli pe care-i aduci aproape de noi fără a ne cunoaște!Asa cum ești tu!Toata admirația noastră!
Nu trebuie sa tragi pe altii in jos ca sa te simti mai bine. Si alte tari au frumuseti naturale, poate chiar nu ti le poti imagina până nu le vezi. Ideea e ca natura sau frumusetea in general e la indemana oricui indiferent unde te afli.
Mersul cu tine pe munte este cu adevărat terapie. Confirm. Și am fost doar intr- o excursie de-o zi. Abia aștept sa repet experiența. Poate mai alung ceva urși din minte. La capitolul lupi si vipere stau mai bine parcă.
Te salut! Vreau sa iti mulțumesc si sa iti transmit pe aceasta cale faptul ca ai jucat un rol important în ansamblul care m-a motivat sa încep sa fac drumeții. Am descoperit multe lucruri, atât pe plan personal cât și geografic. M am întors pe canalul tău de yt sa vad ce ai mai postat și continui sa ma motivezi! Un episod foarte bun!
Aceleasi stari le traiesc si eu uneori cand evadez in natura imi place sa merg singur pe munte si in natura .Este foarte greu sa te eliberez de povara ursilor ce umbla numai in minte dar o fac si reusesc numai prin rugaciune si astfel Dumnezeu ma ajuta sa ma bucur deplin de natura si de toata creatia Lui. Cu respect.
Superb episodul, cu natura care a apasat niste butoane pe suflet si cu textul care a apasat alte butoane, poate mai tare. Are efect ce incerci sa faci. Si pentru calitatea materialelor tale chiar merita sa fii sustinut. Iar turele cu tine sunt terapie, merita.
Parte din motiv este si faptul ca multi oameni nu au mai intrat intr-o padure de acum una sau doua generatii :)) E nevoie de multa prezenta in padure, dar si de o anumita deschidere spre natura, spre a descoperi ceva mai mult acolo, nu doar cadre bune de pus pe instagram.
Misto episod si subscriu ,in momentele cand nu redai boncanitul cerbilor mi-am pus un Vangelis la ce minuni am auzit acolo cu fricile mintii si vindecare de parca cei ce nu merg noaptea sa doarma in padure au nevoie de consiliere din partea autorului.E mai simpla treaba decat pare: iti place salbaticia si natura inseamna ca nu esti fricos si iubesti ceea ce faci si toate formele salbaticiei inclusiv aceea de a dormi noaptea prin paduri. Si eu o fac si nu imi pun atatea intrebari gen cand vine ursu sau lupu sau daca nu dau cerbii peste cortul meu mai degraba ma intreb daca gasesc lemne sa ma incalzesc daca e iarna daca am apa ,prognoza meteo si in care arbore imi suspend sacul cu mancare...va documentati, mergeti cu cine face aceste iesiri si o sa vedeti ca e mai fain decat o pot reda imaginile si cuvintele. Stoenica mai vrem filmulete de genul dar cu mai putin dramatism poate un mai mult realism...Respect
Superb filmul! Felicitari! Din punctul meu de vedere e unul din cele mai reusite filme ale tale, mai ales ca modalitate de transmitere a mesajelor si ca realizare artistica. Filmul m-a facut sa retraiesc senzatii si trairi pe care eu insumi le-am incercat pe munte. Mi-au placut maxim cadrele cu cerbi si ciute, cele cu intuneric si foc, dar si contrastul intre linistea din film si comentariul tau din "studio", cu mesaje explicate clar si pe intelesul cat mai multor oameni. Cred ca e un film foarte oportun, intr-o perioada in care frica de ursi tine prim-planul pe mai toate grupurile de iubitori ai muntelui, amplificata si de stirile alarmiste din presa. Diferenta fata de alte episoade e data cred de forma mesajului, una care se adreseaza atat celor ce stiu sa aprecieze metaforele si le inteleg, dar si celor mai reticenti la ele si mai traditionalisti, ca sa fiu elegant. Acum explici intr-o forma mai usor accesibila mesaje comunicate exclusiv metaforic in episoade anterioare.
Mie cel mai reusit (sau care imi place mie cel mai mult) mi se pare cel cu 3 zile de iarna din Leaota - este in acelasi stil (narat) ca si asta. Dar ma bucur ca cineva il vede si pe asta ca fiind intre cele mai reusite. Probabil voi mai incerca varianta asta, imi usureaza lucrurile la filmare (chiar daca le ingreuneaza ulterior, la montaj :D ) Multumesc de feedback!
Pai nu am zis ca e cel mai... e si greu de facut un clasament cand le vezi si le revezi pe toate de mai multe ori (cazul meu) dar e sigur printre cele mai bune de acest tip. Intr-adevar cel de iarna cu mers din iesle in iesle de craciun e clar si el printre cele mai reusite.
Foarte minunat! Și cadrele și caprioarele, cerbii , razele dimineții și mai ales , gândurile împărtășite cu noi..! Muntele este și o mare Singurătate! Dar una, care împlinește dacă bineînțeles , îți dorești sa o înțelegi, sa o experimentezi! Multă putere și sănătate, Ioan ! Multumesc pt frumusețile acestea! Am fost chiar vara aceasta pe Vf Moldoveanu, pe cel mai lung traseu și,după mult efort , am avut parte de una dintre cele mai frumoase bucurii din ultimii zece ani, ajungând pe crestele acelea și respirând liniștea și Frumusețea aceea de acolo!👏🤗
Cînd mi se face dor de munte și,nu am timp să ajung, mă uit la emisiunile tale tv sau RU-vid. Pentru mine ești o oază de liniste urmarind escapadele tale montane👍
Salut! Mie episodul asta, care mi-a placut foarte mult, mi-a adus aminte de cel filmat in Penteleu, episodul 26, cand ai dormit pe varfuletul acela pe care tu il descriai ca fiind locul de trecere al animalelor salbatice. Urmarindu-l atunci, acum cativa ani, am avut senzatia ca ti-a fost teama, lucru absolut normal cred eu. Celor care nu l-au vazut li-l recomand, este foarte fain!
Chiar ma gandeam sa reeditez cele 2 episoade din Penteleu (26 si 27), sa fac unul singur din ele, sa-l mai revada oamenii... Intr-adevar, atunci inca aveam emotii cand dormeam noaptea singur prin salbaticie... S-au mai schimbat lucrurile de atunci.
Ioan sunt total de accord cu scriptul, acestui episod! Totul depinde de noi si atitudinea pe care o afisam! Cu cit practicam mai mult intr-un anumit domeniu, in timp, cu siguranta ajungem sa excelem, si sa devenim confidenti in acel domeniu, excercitiu, pasiune, job! Expunerea si suggestive tale sunt de mare valoare! @ Ioan Stoienica, multumim!
Frumos tare acest episod, mai altfel decât cu ce ne-ai obișnuit până acum, dar cu siguranță un episod care merge la inima tuturor iubitorilor de natură.....🙂🤗 Felicitări Ioan 👏👏👏
Da, ai dreptate pe mine m-ai vindecat de frica animalelor sălbatice! Sau poate e prea mult spus "vindecat"! Oricum, de câte ori adulmec vreun pericol legat de prezența animalelor, mă gândesc la tine cum dormi fericit sub cerul liber, în întunericul pădurii! Frumos și acest episod! Nu cumva ai filmat în zona Brașovului? Mi s-a părut că am văzut la un moment dat, Măgura Codlei și jos în vale luminile orașului!
Cred ca la un moment dat au iesit extraterestri din padure :)) Au mancat ursii :)) Foarte frumos episodul. Poate de asta lumea moderna are atat de multe fobii, pentru ca oamenii nu mai sunt conectati nici la ei insisi si nici la natura, la frumosul din jur.
Mi-a plăcut cum se vedea muntele acela stâncos, și felul în care se manifestau și arătau cerbii și căprioarele! Cât despre a petrece o noapte în pădure,pe munte îți trebuie mult curaj desigur!Curaj pe care nu oricine îl are, pentru că marea majoritate a oamenilor se tem de multe lucruri,chiar au superstiții legate de întuneric! Felicitări pentru curajul și omul deosebit care ești tu Ioan Stoenică!
Nu am auzit de om atacat in pădure de sălbaticii. Poate acrst episod va mai calma fricile drumețiilor, frumos film ,la mai multe. Te urmaresc cu interes.
Frumos tare! Și căprioare, cerbi. S-au văzut destul de bine. ❤ Apreciez curajul tău. Și faptul că ai ajuns să dormi în natură, ca la tine acasă. 🤭 E normal, după atâția ani, parcă și natura îți spune "Simte-te ca acasă". Asta înseamnă conectarea cu natura. ❤
Poiana Teslei? Pe acolo am coborât în Babarunca. Mi s a părut o pădure foarte sălbatică. Am găsit f multe fecale de useri, ciute, chiar și de lupi. Frumoasa experienta, bravo!
Bravo, Ioan! Bravo ție! Te urmăresc mereu (când am timp) 😁 Mulțumim că ne administrezi natură în apartamente și în minte. Frumoase vorbe faci😊 Totuși, poți povesti și în timp ce filmezi, adica LIVE, mai fain așa. Ne vei acapara și mai mult în film. 1:01
Fain. As fi vrut sa aud un pic mai mult suntele padurii si foculetul. Dar e fain si asa, cu ganduri si cugetari. Ciucas? Parca se vedea si Magura Codlei. (Sunt curioasa unde 😊 ). Spor pe mai departe
Apreciez filmuletele tale!Imi doresc sa imi inving teama de a merge singura pe munte,sa elimin din mintea mea frica de ursi ,asa cum bine spui tu ,,Sa alung ursii din mintea mea"
Scrie-mi pe facebook sau pe mail si haide la turele pe care le organizez. Dupa 2-3 ture cu mine ai toate sansele sa scapi de fricile fara sens :) Urmatoarele ture la care pot lua si oameni noi (in functie si de experienta si antrenamentul lor) vor fi pe 18 si 19 noiembrie.
Un episod absolut superb! Mi-a placut foarte mult mai ales modul frumos prin care ai narat tot episodul. Apropo, aia e cumva poiana teslei din muntii ciucas? Am fost acolo o singura data si imi pare oarecum cunoscută.
merg cu atat de multa usurinta cu cortul pe creasta dar inca nu mi-am facut curajul sa inoptez in inima padurii. simt ca nu sunt inca pregatit de animale, ca mai am multe de invatat pana sa le cunosc obiceiurile si cum sa ma feresc de ele, stand totusi printre ele. Ceva din videoul tau mi-a dat de gandit :D daca organizezi ture in aceasta maniera as fi incantat sa ma bag!
Multumesc, ma bucura acest comentariu. Chiar ma gandesc de multa vreme ca mi-ar placea sa scot o carte in acest stil, dar pana acum nu am reusit sa ma mobilizez in directia asta. Poate voi reusi la un moment dat. Pana atunci, macar cateva episoade de acest gen vreau sa mai fac.
Nu, nu car lucruri pe care nu le consider utile. Am totuși uneori câteva condimente în pliculețe din alea mici, în caz ca am nevoie de piper de pus în mâncare. Sunt mai eficiente decât spray-ul.
Super episodul m- ai ținut cu sufletul la gura pina cînd s- au ivit primii zori și cînd am respirat ușurată că ce a fost mai greu a trecut.O experiență care te întărește,te face mai puternic.
Poiana Teslei este una din poienile mele preferate. Am cam dat de gol locatia. :)) Oricum crestele si turnuletele alea cam dau de gol. :)) Am fost o singura data pe acolo intr-o zi dar cred ca ma voi reintoarce sa petrec mai mult timp pe acolo, indiferent de sezon. Sa vezi iarna cum e. Apropo, in ce stare mai e stana?! :)