În zori de zi când ai trecut, La margine de drum, căzut, eram... Şi-atunci când eu nici nu gândeam, Spre mine, un Samaritean, s-a plecat. Era cu ochii-nlăcrimaţi... Privirea-I blândă, o, ce mult mi-a spus! Şi mi-a vorbit cu glas duios Că mai primeşte-un păcătos Şi m-a convins. Era ISUS. 2. Lovit de-al lumii greu păcat Eu nu credeam că pot vreodat’ să fiu salvat. Nu aveam o ţintă-n drumul meu, Nici ajutor, când mi-era greu, în viaţa mea. Credeam ca-s singur chiar de tot, Că nu mai am în lume rost nicicând; „Dar nu-i aşa!” un glas mi-a spus Şi m-a luat cu El, m-a dus, Şi m-am convins. Era ISUS. 3. Nu cred că poate-un om la fel Să facă-asemenea ca El c-un păcătos: Să-i ierte tot ce i-a greşit, O viaţă, când, necontenit a fost hulit. Nu pot sa cred că altu-a fost Când mi-a dat mâna şi de jos m-a ridicat! Prin jertfa-I sfântă El mi-a spus Cum dus-a crucea până sus Şi sunt convins că e ISUS.
