🔔 Abonați-vă, apăsați clopoțelul și selectați "Toate" / "All" pentru a primi notificări la postările zilnice.
✅ Click mai jos pentru abonare ⤵️
bit.ly/3gUPRAH
Părintele Arsenie, pe numele de botez Anghel, s-a născut în anul 1914, într-o zi de mare praznic, la 15 august, praznicul Adormirii Maicii Domnului. S-a născut din părinţii binecredincioşi Vasile şi Stanca, în comuna Perieţi, satul Misleanu, judeţul Ialomiţa. Tatăl, Vasile, era agent sanitar peste şase sate şi unul dintre principalii ctitori ai bisericii din Misleanu. Numele de Papacioc i se trage de la tatăl bunicului, care a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. Şi pentru că era ”popă” cu cioc, i s-a spus Papacioc, dar numele original era Albu.
Încă din copilărie Părintele Arsenie era foarte evlavios, fiind atras de bogăţia spirituală a Bisericii. Părintele însuşi mărturiseşte: ”Datorită educaţiei din familie am conştientizat încă de mic prezenţa lui Dumnezeu lângă noi. Şi asta mi-a ajutat enorm. Eram eu mic, dar gândeam mai bătrâneşte. Mergeam la biserică, eram singurul din familie care postea”
Micul Anghel nu era un copil oarecare, el se deosebea de ceilalţi printr-un comportament smerit, nu căuta să iasă în evidenţă cu nimic, ba de cele mai multe ori ceda în faţa altora. Părintele povesteşte cum într-una din zile, copiii din satele vecine, care obişnuiau să sară la bătaie, l-au încolţit şi cu o crenguţă de salcâm cu ghimpi i-au însângerat picioarele. Cu toate că putea să profite de autoritatea tatălui său, micul Anghel nu s-a grăbit să-i pârască pe răufăcători. Şi-a zis în sinea lui că mai bine să rabde, simţind, de la acea tânără vârstă, că răzbunarea nu îi este plăcută lui Dumnezeu. Talentul de artist i se conturează încă din timpul claselor primare, compune poezii şi învaţă meşteşugul sculpturii. Tot în şcoala primară este primit ca membru al revistei „Vraja”, unde fratele său mai mare era redactor.
Până la vârsta de 20 de ani, tânărul Anghel practică diverse sporturi şi obţine unele medalii la întrecerile interşcolare din Bucureşti, fiind primul la viteză şi al doilea la sărituri. Părintele mărturiseşte că mişcarea din tinereţe l-a ajutat foarte mult în viaţă, antrenându-i spiritul vigilent şi o stare de prezenţă continuă pe care o recomanda tuturor.
Anghel Papacioc, militar, înainte de arestare
Anghel Papacioc, militar, înainte de arestare
După terminarea stagiului militar, Anghel pleacă la Braşov şi se angajează la fabrica de armament Malaxa, unde maistru şef era chiar fratele său, Radu. Din cauza activităţii sale legionare, în decembrie 1938 este arestat sub Carol al II-lea şi trimis în lagărul de la Miercurea Ciuc, unde era închisă toată floarea intelectualităţii româneşti. Este eliberat în 1940 şi participă la înlăturarea lui Carol al II-lea de la putere. Devine şef de plasă (conducător legionar imediat subordonat şefului de judeţ) la Zărneşti, şi primar la Zărneşti din octombrie 1940. După rebeliunea legionară din ianuarie 1941, trece graniţa spre Iugoslavia, dar este prins de patrulele germane şi predat grănicerilor români, judecat de Tribunalul Militar pentru trecere frauduloasă a frontierei şi condamnat la şase ani de închisoare.
Aceşti şase ani avea să-i petreacă în închisoarea Aiudului, unde ia contact cu mulţi dintre trăitorii mistici ai Mişcării Legionare, alături de care a format un grup de rugăciune neîncetată. Aici îi încolţeşte în inimă dorinţa de curăţire şi desăvârşire prin viaţa monahală, prin lepădarea tuturor celor lumeşti spre unirea Hristos.
Este eliberat în septembrie 1946 şi se hotărăşte să îşi dedice viaţa Mântuitorului, astfel că, în ianuarie 1947, ajunge la Mănăstirea Cozia, unde este bine primit de fraţii de acolo. Este rânduit paracliser şi deprinde repede rânduiala mănăstirească. Tot aici a sculptat şi uşile împărăteşti de la bolniţa mănăstirii.
Remarcat pentru calităţile sale intelectuale, fratele Anghel este numit profesor de educaţie civică la mănăstirea Turnu. Încă de la început, Părintele le-a anunţat elevilor subiectul pentru un an de zile: despre Hristos. După primul semestru au venit comuniştii la el să-i schimbe subiectul, îndemnându-l să predea materialismul şi doctrina comunistă. Astfel, Părintele îşi dă demisia din catedra de profesor chiar dacă stareţul se împotrivea, obligându-l să pactizeze cu regimul comunist.
În 1948 e trimis la schitul Cioclovina, care aparţinea de mănăstirea Tismana. Aici Părintele se ocupa cu albinăritul, dar stupii erau greu de păzit de urşi şi de lupi. ”Luam o tavă noaptea, băteam în ea şi fugeau urşii. Nu mă lăsam deloc: am făcut o grădiniţă acolo şi udam grădina”. Fiarele sălbatice aveau să-l păzească pe Părintele Arsenie de o nouă arestare, deoarece, datorită lupilor, securiştii nu au putut trece să-l aresteze.
19 сен 2024
