PASTILA DE CULTURĂ DIN DRAG DE ROMÂNIA - FUEGO - sezon 2 - NR.56 

Bună ziua dragul meu artist Paul Surugiu-Fuego 🔥❤iubesc nespus de mult si imi place să urmăresc aceste pastile de cultură pe care tu le prezinti un mod frumos de a afla lucruri noi si intetesante zi de zi si am ajuns si la cea de-a 56 pastilă astept cu drag premiera Zi frumoasă 🔥❤💙💛❤🔥😍😻🥰😇Te iubesc❤❤❤❤❤❤🙏

Buna seara!! Iubirea este viața....ce poate fi mai frumos și minunat decât iubirea..sub toate formele ei....ea ne eliberează de toate prejudecățile sufletului nostru....pentru a iubi și a fi iubit!!! Mulțumim pentru tot ceea ce ne oferiți cu multa iubire și dragoste de suflet!!! Seara minunata cu frumos in suflet va doresc!!

Superbă prezentare astăzi la pastila de cultură #Iubirea#cel mai profund sentimentTe iubesc❤❤❤❤🔥

Hristos a înviat! Dragă Paul, iubirea este un dar, primit de la Dumnezeu, pentru că noi să-l oferim m-ai departe celor din jur. Daca dorim sa primim iubire, trebuie să oferim la rindul nostru iubire. Dragă Paul iubirea este de mai multe feluri. Tot la capitolul iubire,să încadrează și iubirea și dragostea mea pentru tine 💞. Mi-a plăcut foarte mult descrierea iubirii in interpretarea ta. Te iubesc și te ador 💘💞🥰💋. Îți doresc o noapte liniștită și vise plăcute 💕💋.

Mulțumesc ❤❤

FELICITĂRI!👏👏

Multumesc Paul ❤❤❤

OCHII ACEȘTI...ATÂT DE ..INALȚI...IUBESC Ochii acești atât de înalți identi cu ochii tatălui ce-i privesc din ceruri..identici ochii tatălui Ioan..care i.a dat măreția sinelui în iubirea aproapelui..Acești ochi ascund tumultul vieții în care și la care copilul blând cu suflet mare ce roagă mereu cerul cu umila îndurare de mai bine pentru mâine ..acești ochi adunat-lumini dar și dureri,lumini și sacrificiu peste puterile omului normal ,uneori scrind în lacrimi fiecare notă a vieții sale..dar cu demnitate mergând mai departe și alungând obstacole și opreliști au știut să iasă invingători în zâmbetul de rai care-i așează pe chip etene și veșnice primăveri..Ochii aceștia ascund trădări și înjunghierii și săpări pe la spate,chiar de la cei care i-a ajutat,plânsul mocnit fiindu-le rugăciunea nestinsă către Dumnezeu și Divinitate..care L-am răsplătit cu mult și răsplăteste cu mult și tot ce merită...căci merită din plin...IUBIREA I.A FOST ȘI.I ESTE CĂLĂUZĂ ȘI IZVOR NESECAT DE RENASTERE SI DE ZBOR SPRE ÎNALT în care ochii prind conturul luminii dadătoare de viața ..și dau lumini fiecărui suflet și fiecărei inimioare,armonizând viața fiecărui om din lumi și din lume..Ochii aceștia sunt dăruirea sufletului lui în IUBIRE...❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤

TE IUBESC! ❤❤❤

Felicitari❤!

❤❤❤❤❤

Căutător de frumos memorat ! Prin tine renaşte faimosul regat ! În el dăinuieşte bunăvoința mereu ! Aprobare având prin zâmbetul tău ! În el nu e loc de furtuni şi tristeți ! Alungi chiar şi ploi, vijelii şi nămeți ! Aşternut îi serveşte câmpul cu flori ! Şi soarele pururi lipsit e de nori ! Aş zice poveste sau basm de magie ! În care răsună cântări de menire ! Seninul prezent se conturează mereu ! Fiind etalarea chipului tău ! Meleag de iubire şi dor nesfîrşit ! Armoniea prin tine vorbeşte țintit ! Tu ştii să induci acea stare de bine ! Din care n-ar vrea evadare vrio fire ! Aşa constructiv în gândire şi fapte ! Mereu ți-ai permis să vezi mai departe ! Filetul din tine stagnări nu doreşte ! Şi brazdele toate rodesc pământeşte ! Mereu ai stors totul şi picătura finală ! Având o aromă ca buchetul de vară ! A ta etalare nu stă într-un start... Pe locul cel prim mereu sa aflat ! Menire îți este să fii diferit ! Nuanțele tale nicicând n-au negrit ! Paleta îți este amplă mereu ! Ar fi curcubeul din sufletul tău ! Concerte , picturi ,emisiuni, vernisaje ! O viață ghidată doar de curaje ! Aşa în alegerea inimii tale ! Ai vrut ca şi arta să stea spre mirare ! Nu-i joc de cuvinte sau sintagme banale ! Mereu cu un sens îți rosteşti afirmarea ! Tu ştii să fii tu, în toată amploarea ! Şi nu cutezezi să-ți exprimi admirarea ! Felice de tine şi a ta stoinicie ! Aşa să rămâi în pledarea de ştire ! Să nu derapezi pe ocolite ! Să-ți duci cu mândrie lumina prin cântec ! Mulțumesc că exişti ! Te iubesc nespus de mult Ciprian! 💖💖💖💖💖💖💖💖💖💋🙏

ȘI-N RUGĂCIUNEA MÂINILOR ...E ATÂT... Și-n rugăciunea mâinilor ce se unesc Scriu dintr-o iubire cu ochi ce se iubesc. Mirați de atingeri că pruncii își vorbesc Între lumina vie a puterilor cerești. E drum către iubire atunci când te atingi, Cu aripi în zboruri și mulțumești zâmbind. Că Dumnezeu iubirea ți-a dăruit cântând. Lacrimă de suflet fiind și mângâind. Că pe un prunc la sânu.mi iubindu.te te strâng, Lumina și viața pe brațe cupinzând Și în sărutul firii în lacrimi botezând Dar Dumnezeiesc cu ruga gând la gând. Mi-ești inima ce-mi bate timpul inocent. Te chem cu mine-n clipă și în orice moment. Astăzi îți sunt ființa ce-ți cerne vise sfinte Ruga veșniciei,eternă pe brațe de Părinte. AUTOR...TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘🥰🥰🥰😍😍😍💋💋💋💋❤️❤️❤️

ATÂT DE MULT MĂ ZABOVESC ÎN TOATE... Atât de mult mă zăbovesc în toate Cuprinsului de necuprins Ce scrie versuri peste poate Și lacrimi ce-au atins.. Icoane clipelor sfinte parcă dinadins Pe margine de ochi și lacuri în care Omul a tot plâns. Cu pașii rugăciunii sfinte spuse tainic în ungher Aștern timpul ce se joacă ca un copil cu dor de ger. Mi-teamă în adânc de suflet să nu te pierd Și-n țipătul ce cântă-n lacrimi te chem Precum îsi cheamă mama pui,la piept făcândui-se ghem. Sunt și suntem mai aproape de cât credeam că ne avem. Tu licărirea de speranță mă roagă-n tainele din cler. Și mă așez cuminte-n tihna sunetului chemător Dar urmele din dos de umbră sunt șopte-n omul rugător, Sărut ce în iubirea sfântă ne-a scris în brațe la Mântuitor. Lumina infinitului să spună cât E sufletul de iubitor. Atât cât zăbovesc în clipe ce par eternități perene Aștern cu fiecare frunte gânduri uitate printre perne. Își plâng trecutul precum copilul ce caută al mamei sân Dar adormite de cu zorii șoptesc că-n timpuri încă sunt Muritorul care plânge iertări îngenuncheate-n zboruri ..pe aripe de sfânt. Și zăbovirea parc-ar spune mijite șoapte ce grăbesc Lumina din timp să roage clipele din taină ce-și vorbesc. Și ...sunt timid când ochii mici de armonii îmi tot clipesc Făcându-mă să recunosc că-n toate astăzi te iubesc.. De-aceea mă socot și zăbovesc... Timid îți spun că ..TE IUBESC !!! AUTOR...TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘🥰🥰🥰😍😍😍💋💋💋💋❤️❤️❤️

Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. Şi deşi atâta lume a susţinut această afirmaţie, este a nu fi încercat niciodată iubirea, pentru a o declara banalitate. Să-ţi vină să plângi atunci când te gândeşti la oameni, să iubeşti totul, într-un sentiment de supremă responsabilitate, să te apuce o învăluitoare melancolie când te gândeşti şi la lacrimile ce încă nu le-ai vărsat pentru oameni, iată ce înseamnă a te salva prin iubire, singurul izvor al speranţelor. Emil Cioran

RAMURILE CÂNTĂ...AȘA CÂNTAU ODATĂ RUGILE...ATÂT Și ramurile cântă cum cântat-au odată Ruga în vecernii și lacrima de fată. Pașii sfinți din Om și urmele sunt gata Să roage veșnicia în ceruri sus la Tată. Aș vrea să îți fiu floare pictată pe năframă, Să frâng lacrima-n ochi de ploi frânte-n icoană Și tot în tine plânsul să-l port în rugi de mamă. Ca pe o sfântă-n veacuri te scriu cu doruri jertfirilor din palmă. Taine de note își creionează gândul. Pictează prunc din rouă cuprins nopții în rânduri. Atâtea clipe sfinte roagă lumea-n plânsuri. Ca o cunună-n patimi cad ploile furtunii. Și ruga nu se oprește când ploaia spune Că urmele din patimi sunt scrise din cer în sânge și în nume. Jertfirea E în patimi... Frângându-se cu taină lacrimei din pâine. Și astăzi...și-atât de drag și mâine.. Firmituri de suflet sărută în tămâie Cum lacrima sărută ruga din țărână Jertfa-n Om și jertfa-n mână. Și ramurile cântă...așa cântau odată Omul jertfei sfinte în lacrimă de fată. Plângând a veșnicie cumpăna fântânii Plânge cu izvorul lacrima din mâinii, Plânge izvorul Maicii cu binecuvântări de apă Icoana neputinței îngenuncheată-n fată.. Atât de aproape Doamne.. Ramuri de iubire și ruga cea cântată... Rugăciunea-n Tată... Lacrimă de fată... AUTOR...TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️

FLORI ...ȘI NOTE PE CLAPE...ȘI-ATÂT Amurguri ce-și scriu uitate lacrimile timpului pe clape Mi te aduc în pași cu nopțile departe. A căzut floarea pe pian și-mi cântă simfonia, Unui tărâm în care timizi și nevinovați ne-am scris iubirea. Gingașul trandafir culege zâmbetul din taine. Pare obosit dar ramura din gânduri i-a scris pe petale Ochii tăi ce-n zori pictau săruturi pe palme Iar din rouă rugăciunea ne-a născut din mame. Oftat de suflet așterne pe-a clapelor note. Șoptind timid visarea,focul mocnește-n sobe. Înmiresmând parfumul de trandafir în roze. Aștern visări suave cu somn ce-mi dorm pe perne Lacrimi prinse-n chipuri și-n tușul de pe gene. Din ungherul tainic al zâmbetelor noastre Florile pictate s-au furișat tiptil ascunzându-se în glastre. Iar cu ochii tandrei ochiade de prin frunze, Chicotesc suave vorbindu-și două muze. Deși le-am prins în șoapte nu par să-și ceară scuze. Ci stau pitite-n gânduri pe mările albastre. Pământul și nisipul pictândul în ochi prin astre.

SMERENIA INGENUNGHEAZĂ...ATÂT Smerenia îngenunchează în tainele lacrimii sfinte. În Biserică ,doar sfinții se roagă cu protul la Părinte. Stă la ușa tindei cu ochi plecați și.atât de cuminte. Nu știe cum să.ngâne puținele cuvinte.. Dar sufletul ei spune cu lacrimi rugăciune, Tămâia din altar mângâie.n tăciune Clipa.n care plânge clopotul pentr.o minune. Smerenia.i plecată cu capu.n rugăciune... Și fumul de tăciune... Mângâie a iertăciune... Împreunându.și mâine ce frânte.au fost în zile Ea ține aprinsă flacăra de mâine. Nu știe unde va ajunge pasul tainei din tăciune Dar cu sufletul de rugă plânge fiecare păcat cu bine.. Și lacrima mai spală petale de lumină ce cad dintr.un cărbune. Cuvintele sunt îngânări de cânturi ce roagă nemurire Iar din oftat de suflet se.naltă doar iubire. Nu are mari dorințe decât în rai mântuire. Să.i sărute.n palme Domnului clipire Smerenia.i ea însăsi aripa de mântuire. Când o privești fragilă cu pași de nostalgie Cuprinzi în tine urma ce.ti roagă gingășie Așezând pe chipuri doar rai și fericire. Și pe Domnul cu blânda.i Mântuire.. Părea că.n tindă Sfântă o văd din nou pe mama Ce.asteaptă rugându.se cu seara Ca.n pragul casei să mai cuprind năframa În care lacrima și rugă neîncetat mă cheamă... Cuminte ,cu icoana... Lacrimei în palmă.. Pășesc cu sfială sărutând și taina.. Dar și clipa renăscând în inimă Atât iubirea.n lacrimă cât și spaima.. De ce.am făcut... De toate din trecut... Pentru care sufăr...și plâng ca un năuc Dar care roagă să uit al meu trecut Și să.mi închin sufletul iubirii din frunzele de nuc... Unde Doamne să mă duc..? E prima întrebare fără răspuns... Unde Doamne ... EU Doamne să mă duc... Smerit îmi plec genunchii cu lacrimi ce plâng mut Clipa plecării și clipa când te.am cunoscut... Doamne ce mult mă doare și cât m.a durut... AUTOR ..TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMANIEI ,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️

DOAR PRIVINDU-TE ÎN CLIPE...IMI ESTI ATÂT..... Doar PRIVINDU-TE în clipe îmi ești atât din dăruire Și-n lacrimile care plâng te chem cu dor a mea iubire. S-atingem cerul ce din nori ne botează cu sfințire Spunându-ne că noi suntem dar din Dumnezeire. Și-n ochii luminoși de vise ce par atingeri de visări Sărutul noștri scrie rime,luminând a nopților cărări. Iar pleoapele cutreieră adâncuri din care-am renăscut Pe margini de fântâni ne scrie clipa pasul rupt ... ...dintr-un trecut. Adie vântul printre ramuri ce tremură-n acord firav Îmi ești atât cu gingășia unit pe coarda de țambal. Și cântul care vrea să-mi fure ia... Ce crezi ..a înmărmurit pe dată atât versul cât și poezia... Și eu cu ce-am rămas...? Înlăcrimată pictez năuca inima și hârtia.. În așteptare par a fi chiar toate când fiecare plânge Și plânge de cu zor în ramul care frânge Floarea iubirii cântată cu atâta dor... Doar pașii mântuirii șoptesc rugi la Mântuitor Iar Omul din lumină E veșnic muritor. Dar regăsit în timpuri adormite-n cântul turmei de Păstor.. Câte lacrimi roagă-n taină sufletul pe Dumnezeu.Mântuitor..? Doar PRIVINDU-TE în clipe ..îmi ești atât.. Raiul cu lumini aprinse rugând... Inimă ce bate-n mine să te iubesc din gând cu gând Să pot fi totul pentru tine în viața lacrimei din cânt. TE IUBESC...!!! AUTOR...TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️

ARIPI DIN ZBOR....ȘI ATÂT DE MULT DOR Genunchii rugăciunii s-apleacă-n plânsul nopții. Bat gânduri de-ndurare și vuietul din fața Porții Cheamă depărtarea să-nchine veacul clipei Peste colina groazei unde Domnul slavei A-ngencheat și plânsul și zborul din aripe. A plâns omenirea înmărmurită-n tine... Și cu dojana-n timp s-au stins ultime suspine În mine...în mine pruncul a început să țipe Și-a înviat Divinul din ce fusese ghimpe... Câtă putere are sufletul dat mine Și ție....și ție Om al clipei...renăscut din nimfe.. Puterea purități și inocenței noi... Sunt ochii plânși Golgotei îngenunchind amare ploi. Și sângele-n șiroie mai curge prin noroi Când ochii blânzi din Domnul se roagă pentru noi.. ,,Unde.ti este moarte boldul tău...? Aud cum cântă îngeri și plâng pe Dumnezeu E atâta dor....în jale cuprind ca un năuc Drumul Crucii Sfinte cu pași de rugă-n drum Și pași par aripi...unde Doamne să mă duc... Unde Doamne...sub umbra teilor si-a frunzelor de nuc.. Și casa care-n dor suspină... Chemând pruncii la hodină.. Lumină din lumină... A inviat.. A înviat Hristosul cu dor într.o lumină... Și Maica își așteaptă pruncii..acasă ca să vină.. Lumină din lumină... Aripă Divină... Pruncii vor să vină... Pe-a brațelor lumină.. Maica îi așteaptă să vină .. În Lumină.. Hristos a înviat..! AUTOR ..TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMANIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘🥰🥰🥰😍😍😍💋💋💋💋❤️❤️❤️

TAC...ȘI ATAT Și vântul cuprinde tăceri care plâng, Se frânge Omul cu roua.n pământ... Și toate tac... Și toate plâng.. Și E atât.. Jalea cuprinde ființa ce ar vrea Să scrie iubirea pe.un petec de stea Dar palma ta... Cuprinde inima.. Care.ar scrie patima Pe ramura mea... Să stea... Și atât... Sunt gând.. Lacrimă plângând... Lumina cuprinde gânduri uitate Și ochii ce plâng în versuri din carte. Mă frâng în durerea ce plânge.n cetate Deși aproape îmi ești atât de departe. Și toate tac în plângeri ce curg Tăcerea de lacrimi ce tac în mormânt. Și ochii aceea privesc către cer Cu duhul luminii încerc... Să mai sper.. Și țipătul Lui E rouă de cler.. O lume întreagă se frânge prin El Mă frâng și eu...cu El Mă frâng în taină de noapte și ger. Și gerul mai strigă în mine... Și sper... EL E acolo lumină din cer Pe brațe de cruce jertfite.n mister Și strigă în mine că un Eden. Mi.e milă de lume... Câtă iubire E în EL... Tăcere... Mai sper... În rugă te chem Și atât... AUTOR ..TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMANIEI ,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘🥰🥰🥰😍😍😍💋💋💋💋❤️❤️❤️

CONTINUARE STROFA 5..POEM Târziu ca prin cețuri și-n nocturn ungher Lacrima soprită se roagă tainei din cer. Trandafirul cântă scriind cu al său parfum Nota de tristețe în flacăra luminii din prafun de pe drum. Mi.e inima timidă aprinsă-n tremur sfânt. Cu pași de taine-n urme pășesc dorind să cânt. Dar glasul se oprește atungând ..apoi tremurând.. Floarea de prin clape ce-a adormit visând.. Prin rozul din petale și -a scris cu vers în rând Mișcări din vals diafane și inima pe gând. Sunt eu oare acela cuprins în trena ei...? Cu lacrima-n cristale pictez zâmbetu-n condei Iar din petale cântă inele de cercei. Iubirea E inaltă și-n zâmbet de zurgălăi Primăvara-mi cântă-n petale rozul anilor mei. AUTOR..TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️

🌟🌟💞🌟🌟 - Ce faci? - Te iubesc pe tine... - Cât de mult? - Până se va termina timpul... - Ai să poți? - Da...Pentru că tu ești timpul meu. Tu ești trecutul meu, prezentul și viitorul meu. Totul se rezumă la cele două cuvinte: Te iubesc! (Jurnalul unui visător)

Sfântul Arhanghel Mihail este unul din cei mai cinstiți dintre Îngeri și din ceata netrupeștilor puteri; el este numit Arhistrateg sau Mare Voievod, conducător al Puterilor cerești. Conform Sfintei Scripturi și Tradiției, el a mijlocit de multe ori pentru oameni și rămâne pe mai departe Apărătorul Credinței. Sfântul Arhanghel Mihail este cel mai adesea invocat pentru a păzi țara de invazii inamice și de războiul civil, precum și pentru obținerea biruinței asupra dușmanilor pe câmpul de luptă. Numele Mihail înseamnă „Acela care este ca Dumnezeu” sau „Cine este cel care e ca Dumnezeu?” Mihail apare pentru prima dată în Vechiul Testament, în povestirea căderii Ierihonului din Cartea lui Iosua. Deși numele lui Mihail nu este menționat explicit în text, este scris acolo că Iosua "a căutat cu ochii săi și iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie goală." Atunci când Iosua, încă neînțelegând despre cine este vorba, îl întreabă pe Arhanghel de care parte este în luptă, acesta îi răspunde "Eu sunt căpetenia oștirii Domnului și am venit acum!" (Iosua Navi 5, 13-14). În cartea lui Daniel, Mihail apare mai întâi pentru a-l ajuta pe Arhanghelul Gavriil să îi înfrângă pe perși (Daniel 10, 13). Într-o vedenie de mai târziu, lui Daniel i se descoperă că "în vremea aceea [la sfârșitul veacurilor] se va scula Mihail, marele voievod care ocrotește pe fiii poporului tău, și va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele și până în vremea de acum" (Daniel 12, 1) 1 . Astfel, Mihail joacă importantul rol de protector al lui Israel și mai târziu al poporului său ales, Biserica. ,,Mai-marilor voievozi ai oștilor cerești, rugămu-vă pe voi, noi nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre, cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupești, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu dinadinsul și strigăm: Izvăviți-ne din nevoi, ca niște mai-mari peste cetele puterilor celor de sus."(Tropar)

BUCURĂ.TE.N CLIPA..SI ÎN INTREG ATÂT... Bucură.te.n clipă că am venit să.ți fiu Privirea ce roșeste timidă în târziu.. Bucură.te gândul când îl sărut întâi Ca mai apoi pe buze să te ating timid Cum îți atinge vântul raza de lumină ce a.nflorit pe căpătâi. Cât de suavă și de gingașă îmi pari acum Mai rămâi... Rămâi să pot să îți respir venirea din flori ce cad pe caldarâm De fapt ..să te privesc așa cum pașii ne rămân Ruga sufletului scris pe drum. Oftatul meu te cheamă... Și nu știu să.ți răspund...și nici cum.. Mă cheamă...gândul acesta hoinar în clipele reci... Mi.e teamă... Mă pierd când te privesc... Ești clipa ce mă cheamă.. În lumea de povești.. Îmi ești ...atât de dragă Iubirea mea de unde ești.? Chiar mă iubești..? Trăiesc visul împlinit în trena timpului... Și parcă...parcă sunt vrăjit De lacrima ce.mi cade în năframă...durerea chipului Iar plânsul inimii de mamă... Mă cheamă... La tine.n palmă... Sunt cuprins în urma nisipului Rugăciunea plânge peste mine... Taina nopților Divine.. Lacrimi senine... Și atât ... AUTOR ..TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR AUTOR REZERVATE😘😘😘😘🥰🥰🥰😍😍😍💋💋💋💋❤️❤️❤️

Multumesc Paul ❤❤❤

ȘI-N RUGĂCIUNEA MÂINILOR ...E ATÂT... Și-n rugăciunea mâinilor ce se unesc Scriu dintr-o iubire cu ochi ce se iubesc. Mirați de atingeri că pruncii își vorbesc Între lumina vie a puterilor cerești. E drum către iubire atunci când te atingi, Cu aripi în zboruri și mulțumești zâmbind. Că Dumnezeu iubirea ți-a dăruit cântând. Lacrimă de suflet fiind și mângâind. Că pe un prunc la sânu.mi iubindu.te te strâng, Lumina și viața pe brațe cupinzând Și în sărutul firii în lacrimi botezând Dar Dumnezeiesc cu ruga gând la gând. Mi-ești inima ce-mi bate timpul inocent. Te chem cu mine-n clipă și în orice moment. Astăzi îți sunt ființa ce-ți cerne vise sfinte Ruga veșniciei,eternă pe brațe de Părinte. AUTOR...TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘🥰🥰🥰😍😍😍💋💋💋💋❤️❤️❤️