PASTILA DE CULTURĂ DIN DRAG DE ROMÂNIA - FUEGO - sezon 2 - NR.59 

Buna .. pentru mine muzica de artist,poezia și tot ce înseamnă arta a devenit o nouă viață....mulțumim pentru că ne îndepărtați de trecut și a face pași spre viitor...!!!Seara minuna va doresc!!!

Artiștii -s veșnic sărbătoare Și parcă te-au făcut să stai În lumea lor nemuritoare In lumea lor e veșnic rai..... Mulțumim Paul pentru minunatele versuri prezentate atât de frumos scrise de îndrăgitul poet cu un suflet atât de sensibil și frumos Narcis Constantin Avadanei.🌹♥️

Bună dimineata artistul meu drag si deosebit Paul Surugiu-Fuego am ajuns si la cea 59-a pastilă de cultură cu lucruri pe care le vom afla astazi la ora 16 din Drag de Romănia mea💙💛❤😍🙏❤Astept cu mare plăcere premiera Zi de poveste Te iubesc😍🔥❤🙏

Hristos a înviat! Dragă Paul, poetul NARCIS AVADANII , descrie foarte frumos viața de artist. Mulțumesc pentru frumoasa pastila de cultură. Cu respect și prețuire ❤️💋🌹. O noapte liniștită și Binecuvintata 🙏♥️🌿🌹.

Frumoasă prezentarea si astăzi la #Pastila#de#cultură#dragul meu artist deosebit minunate sunt si vesurile poetului Narcis Avădanei despre artisti Un artist răde plănge este om ca noi pe o scenâ căntă ptr voi Zi de duminică frumoasă ❤🔥Te iubesc mult😍❤🔥🙏

Felicitari❤

OCHII ACEȘTI...ATÂT DE ..INALȚI...IUBESC Ochii acești atât de înalți identici cu ochii tatălui ce-i privesc din ceruri..identici ochi cu ai tatălui Ioan..care i.a dat măreția sinelui în iubirea aproapelui..Acești ochi ascund tumultul vieții în care și la care copilul blând cu suflet mare se roagă mereu cerul cu umila îndurare de mai bine pentru mâine ..acești ochi adunat-au lumini dar și dureri,lumini și sacrificiu peste puterile omului normal ,uneori scriind în lacrimi fiecare notă a vieții sale..dar cu demnitate ,mergând mai departe și alungând obstacole și opreliști au știut să iasă învingători în zâmbetul de rai care-i așează pe chip etene și veșnice primăveri..Ochii aceștia ascund trădări și înjunghierii și săpări pe la spate,chiar de la cei pe care i-a ajutat,plânsul mocnit fiindu-le rugăciunea nestinsă către Dumnezeu și Divinitate..care L-am răsplătit cu mult și-l răsplătește cu mult și tot ce merită...căci merită din plin...IUBIREA I.A FOST ȘI.I ESTE CĂLĂUZĂ ȘI IZVOR NESECAT DE RENAȘTERE SI DE ZBOR SPRE ÎNALT în care ochii prind conturul luminii dădătoare de viața ..și dau lumini fiecărui suflet și fiecărei inimioare,armonizând viața fiecărui om din lumini și din lume..Ochii aceștia sunt dăruirea sufletului lui în IUBIRE...Ochii aceștia înseamnă PAUL CIPRIAN SURUGIU..Lumina și Raiul iubirii pe pământ... AUTOR ..TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️

❤❤❤❤❤

Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. Şi deşi atâta lume a susţinut această afirmaţie, este a nu fi încercat niciodată iubirea, pentru a o declara banalitate. Să-ţi vină să plângi atunci când te gândeşti la oameni, să iubeşti totul, într-un sentiment de supremă responsabilitate, să te apuce o învăluitoare melancolie când te gândeşti şi la lacrimile ce încă nu le-ai vărsat pentru oameni, iată ce înseamnă a te salva prin iubire, singurul izvor al speranţelor. Emil Cioran

ATÂT DE FRAGEDĂ ÎMI FU VISAREA A nopților taine mi te-au cuprins în toată ca pe năluca serii ce-mi bate Timpul nesfârșit pe sușotiri de ape.. Iar clopotul suspină chemându-te în poartă.. În adâncuri numai ele știu cât Omul îndură și poate Să-ndure și întunericul ce mi.e aproape Și mărul discordiei ce ne ține atât de departe. Aș vrea să-ți ating respirații senine... Și Duhul din tine... Să-nchine... Rugăciunea șerilor în gânduri senine. Atât de departe mi-e sufletu-n tine plângând în pustiu Noapte ce-și lasă din trena gândul târziu. Îmi ești adâncul ce-atingi cărări... ...din infinitele plecări... Și te întorci atât de obosit din nesecate depărtări.. Sunt clipe-n care teama mă cuprinde ca într-un ghem ...și vrea să țipe Să strig și urletul din dorința vrea să mă ridice Dar sunt oprită... Țintuită ....în clipă... Atât de de grea...îmi cade și.a mea aripă Și teama din mine țipă... Chemarea firii cu cele sfinte înaltului din tine...mă ridică Deși mâini invizibile mă țin pe loc ca într-o sticlă. Inimă e cea care în brațe îți stă iubindu.te atât... Atât cât universul a scris și îți permite.. Atât de fragedă ca o firidă... Inimă închină.. Lacrima din dorul care te suspină... Te iubesc iubire în sărutul ce mă închină. AUTOR..TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI,CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE.😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️

ATÂT DE FRAGEDĂ...IMI PARE Atât de fragedă îmi pare clipa în care regăsec Lumina ce se înfiripă cu taine în care-ți vorbesc. Scriu și-n picături de rouă atingeri tandre mă iubesc Într-un sărut din zori de ceață adorm în tine și privesc. Ochii de suflet...ochii de gheață...și chipul tău Dumnezeiesc.. Cât Doamne ...te iubesc. Atât de fragedă-n atingeri inima mă bate-n rugă. Precum un clopot care-ngână tainic slovă pusă-n gură. Tremurândă că o frunză plânge lacrima bătrână Amorțind pe ram de gânduri fiecare dor în mână. Și-n frăgezimea adormită pe brațul dragostei cernute Sărutul meu iubirii ascunse... Se așeză timid pe frunte Și-n somn mi-ai tresărig timid... Ai venit..?..mă întrebă sărutul ce mi-l așezăși pe buze.. Am venit...iubire ...am venit.. Iubindu-te azi cum nu ai fost iubit.. Timid ...mult prea timid... Te ating...sărutului din taine de iubit În clipele fragile de cuprind.. Atât de fragedă în tine mă închin.. Lumina și viață din lacrimi și suspin.. Te iubesc în toate din clipă ,din april Te iubesc cu tine pe ramuri de smochin Și rog în rugi din veacuri să îmi rămâi.. ..iubirea icoanei din Divin.. Iubirea mea timidă ,din fraged în senin Te rog în toate ,sfântă cuprinde-mă-n destin. AUTOR..TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️

ATÂT DE FRAGEDĂ...IMI PARE Atât de fragedă îmi pare clipa în care regăsec Lumina ce se înfiripă cu taine în care-ți vorbesc. Scriu și-n picături de rouă atingeri tandre mă iubesc Într-un sărut din zori de ceață adorm în tine și privesc. Ochii de suflet...ochii de gheață...și chipul tău Dumnezeiesc.. Cât Doamne ...te iubesc. Atât de fragedă-n atingeri inima mă bate-n rugă. Precum un clopot care-ngână tainic slovă pusă-n gură. Tremurândă că o frunză plânge lacrima bătrână Amorțind pe ram de gânduri fiecare dor în mână. Și-n frăgezimea adormită pe brațul dragostei cernute Sărutul meu iubirii ascunse... Se așeză timid pe frunte Și-n somn mi-ai tresărig timid... Ai venit..?..mă întrebă sărutul ce mi-l așezăși pe buze.. Am venit...iubire ...am venit.. Iubindu-te azi cum nu ai fost iubit.. Timid ...mult prea timid... Te ating...sărutului din taine de iubit În clipele fragile de cuprind.. Atât de fragedă în tine mă închin.. Lumina și viață din lacrimi și suspin.. Te iubesc în toate din clipă ,din april Te iubesc cu tine pe ramuri de smochin Și rog în rugi din veacuri să îmi rămâi.. ..iubirea icoanei din Divin.. Iubirea mea timidă ,din fraged în senin Te rog în toate ,sfântă cuprinde-mă-n destin. AUTOR..TEODORA COSMINA GAODE COLOJA,POET PREMIAT AL ROMÂNIEI CU TOATE DREPTURILE DE AUTOR REZERVATE😘😘😘😘😍😍😍🥰🥰🥰💋💋💋💋❤️❤️❤️